Recent, neo-ministrul Sănătății, a declarat că s-a simțit rușinată pentru că România nu vaccinează la fel de mult precum alte țări, gen Albania, Muntenegru sau Serbia.

Soluția propusă de doamna Pintea este grăbirea legii vaccinării, pentru a putea vaccina cât mai mulți și cât mai repede și a putea răspunde astfel, „grijilor” Organizației Mondiale a Sănătății. 

În acest sens, publicăm replica unui medic român, cu privire la observațiile OMS și la epidemia de rujeolă declarată de minister. Doctorul a dorit să rămână anonim, din cauza represaliilor la care ar putea fi supus de sistemul medical, dar ActiveNews poate confirma că este un medic practician, real, din țara noastră.

Iată textul primit la redacție:


Reprezentanții europeni ai OMS se arată îngrijorați de „ceea ce se întâmplă în România” în legătură cu vaccinarea. Fapt este că în România proiectul de lege a vaccinării populației este în dezbatere parlamentară și nimeni nu a spus că o lege a vaccinării nu se va vota. Lucrurile sunt deci pe făgașul lor normal. De ce i-a fost doamnei ministru al Sănătății rușine? Fiindcă legea nu s-a votat până acum probabil. De ce nu s-a votat până acum? Pentru că este plină de articole coercitive, cu conținut neconstituțional și, pe bună dreptate, că în orice societate democratică, au fost aduse multe amendamente acestei legi. Procesul de discutare a amendamentelor necesită timp și analiză solidă, ca în orice societate democratică. Ceea ce se întâmplă în România nu are nimic rușinos, dimpotrivă, arată că societatea românească dă dovadă de maturitate.
 
Probabil că doamna ministru a fost făcută să se simtă inconfortabil pentru că oficialii OMS, în graba lor de a vedea implementată agenda globală de vaccinare obligatorie a copiilor și adulților până în 2020, au creat o atmosferă în care să o facă să îi fie rușine pentru că în România nu ar fi avut loc campanii „agresive” de promovare a vaccinării, că în alte țări menționate (Albania, Serbia, Muntenegru). Oare la noi chiar nu sunt campanii agresive de promovare a vaccinării când pe orice post de televiziune vedem continuu asemenea reclame? Sau trebuie ceva și mai agresiv?
Probabil pentru OMS ar fi perfect acceptabilă o lege a vaccinării obligatorii în România, în forma ei extremă, așa cum a fost votată de Senat, cu refuzul dreptului de a frecventa școala pentru copiii nevaccinați, cu sancționarea medicilor care îndrăznesc să se informeze și să își informeze onest pacienții referitor la riscurile vaccinării, cu amendament adus pentru pedepsirea cu închisoarea a părinților care se informează și aleg să nu vaccineze.
 
Pe de altă parte, de ce nu își pune nimeni întrebarea altfel. Știm că vaccinurile prezintă riscuri (conform prospectelor puse la dispoziție de înșiși producătorii lor și din raportarea reacțiilor adverse în sistemul electronic național de raportare), știm că există epidemii în populații cu rată înaltă de vaccinare. În concluzie vaccinurile nu sunt nici sută la sută sigure, nici sută la sută eficiente.
Da, există probleme! Dacă există probleme, nu ar trebui să le luăm în serios și să le discutăm deschis? De ce trebuie să le negăm continuu? De ce trebuie să ignorăm sistematic îngrijorarea îndreptățită a părinților pentru viitorul copiilor lor? De ce trebuie să considerăm că majoritatea părinților nu sunt capabili să se informeze și să înțeleagă problematica legată de vaccinuri? Văzând că prin această lege sunt tratați ca niște iresponsabili, incapabili să ia decizii singuri, un număr tot mai mare de părinți își pierd încrederea în guvernanți. De ce trebuie să alimentăm o stare crescândă de tensiune socială, adăugând la celelalte probleme prezente din societatea românească și spectrul vaccinării forțate a copiilor și adulților?

Iată mai jos evoluția numărului de cazuri de rujeolă în România între anii 1980-2015 corelată cu rata de vaccinare. Se vede că au existat epidemii ciclice de rujeolă, în ciuda ratei constant înalte de vaccinare.
 
 
Pentru anul 2017 România a raportat la OMS 4494 cazuri suspecte de rujeolă, din care 4487 confirmate clinic și din care doar 1575 confirmate prin teste de laborator.
 
 

link aici 

 
 
Pe site-ul Centrului Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile, la sfârșitul anului 2017, sunt raportate 10.279 cazuri confirmate de rujeolă, din care 1969 cazuri din anul 2016. Rezultă un număr de 8310 cazuri confirmate de rujeolă doar în 2017. De unde provine diferența de la 8310 cazuri rujeolă raportate la București până la 4487 cazuri raportate la OMS pentru România pe 2017?
 

 
(link aici)

 
 
La sfârșitul anului 2017 populația României era de 19,679,306 locuitori. Din cele 37 cazuri de deces raportate pe epidemia de rujeolă, 9 au avut loc în 2016, deci am rămas cu 28 decese în 2017. Cele 28 cazuri de deces prin rujeolă reprezintă 0,04 decese la suta de mii de locuitori în 2017.

Pe de altă parte, dacă luăm în considerare tabloul global al mortalității în România, vedem că principala cauză de deces sunt bolile cardio-vasculare, cu aprox. 690 decese la suta de mii de locuitori, urmate de tumori, cu aprox. 230 cazuri la suta de mii de locuitori.
 

(link aici

 

Este rujeola cu adevărat o problemă de sănătate publică?