Vorbesc cu niște cunoștințe din sistemul sanitar. Cineva îmi povestește cum la UPU la un spital din Buzău medicii și asistenții primesc câte o singură mască pe zi. Și li se spune că, dacă masca a căzut pe jos, nu mai primesc a doua mască. În condițiile în care o mască este eficientă maxim o oră.

Din altă parte aud cum la secția ATI a unui spital mărișor întreaga secție primește câte 15 măști pe zi. Asta în condițiile în care ar exista totuși câteva zeci de mii de măști pe stocuri. Li se spune că „nu se știe ce se va întâmpla mai târziu.” Foarte bine, mai târziu, când nu va mai fi picior de medic prin spitale, măștile alea de pe stoc vor fi chiar folositoare.

Am auzit de curând o declarație la TV în care un medic povestea cum vecinii care „respectă cu strictețe regulile de igienă și distanțare socială” îi înștiințează că au vorbit deja cu președinții de asociație să se ia măsuri pentru ca medicii să nu mai locuiască în imobile cu ei, reprezentând surse de contaminare... Dar aceiași vecini le cer pe toate rețelele de socializare să meargă la moarte cu o mască uzată pe față.

Mai lăsați-ne cu poveștile cu #corupția și #incompetența. Asta e deja crimă, și nu e a medicilor. Să dai vina pe medic în condițiile astea că nu vrea să moară cu pieptul gol și cu mâinile goale... cât credeți că mai înghițim aceleași verzi și uscate?

Ar trebui să îi aplaudăm, în fiecare zi, pe oamenii ăștia care, chiar și în condițiile astea, unii dintre ei merg la luptă. Și noi stăm să-i facem corupți și infractori pe Facebook. Că asta e tot ce știm, e tot ce am învățat în 30 de ani de „post-comunism”. Să găsim „dușmani ai poporului” și să-i înfierăm cu stupidă mânie proletară.

Îmi tot sună în minte cântecelul ăla al Adei Milea. „Ceaușescu n-a murit. E în mine, e în tine...”