Articolul despre mita sistematizată a KRK, companie farma, din „Libertatea”, confirmă, paradoxal, decesul presei românești. Subiectul nu exista dacă angajați ai companiei nu doreau să se răzbune: „Și-au bătut joc de noi, oamenii care aduseseră profitul, cei pe care ne-au pus să mergem la medici, asigurându-ne că totul e legal, că firma e auditată”, povestește unul dintre angajații cu care Libertatea a stat de vorbă în perioada de documentare a investigației.”

 

Mă îndoiesc că e vorba de un whistleblower, adică de vreun rebel etic. De ce spun asta - având în vedere că aspectul e mai degrabă secundar față de subiectul în sine? Pentru că în jurul nostru zac cu duiumul astfel de practici abuzive, ilegale. Un întreg sistem, cu adevărat paralel, de interese adânc interconectate, care constituie adevăratele mecanisme ale puterii în societatea noastră. Dar noi nu mai avem câine de pază care să ne avertizeze cu privire la apariția acestor monștri. Avem doar niște dulăi dresați cărora li se mai aruncă din când în când câte un os și care, astfel, niciodată nu vor avea viziunea de ansamblu și capacitatea de a identifica realmente pericolul.

Revenind la subiectul în sine - acesta ar fi doar vârful aisbergului lumii farma de la noi și de peste tot. Mai țineți minte „cartelul medicilor?” În frunte cu Streinu Cercel, o serie de medici „sponsorizați” de companiile farmaceutice ca să ce? Ca să crească vânzările, căci despre asta e vorba, de fapt. Creșterea vânzărilor, profitul. Cine mai dă ...doi bani pe sănătate și pe pacient? Mai aflăm și noi câte ceva când oamenii care fac profitul se supără pe boși. Și nu e vorba doar de astfel de carteluri ale mitei și ale intereselor complice. Cum este faptul că reprezentanți ai marilor companii farmaceutice funcționează în poziții de consilieri (oficiali sau neoficiali) ai miniștrilor sănătății sau chiar ai premierilor sunt așezați alături de oficiali în dezbaterile publice oficiale organizate de MS cu societatea civilă? Tocmai de aceea ar trebui mare prudență și scepticism față de hei rupismele guvernamentale și ale agenților de marketing farmaceutici când vine vorba de campanii pentru legi și pentru acțiuni în domeniu. Granița dintre PR și dintre interesul public, sau sănătatea publică, este definitiv și irevocabil distrusă. Chiar acum, recent, s-a decis, în România, reluarea campaniei pentru vaccinul anti-HPV. Mai poate exista vreun naiv care să creadă că astfel de campanii sunt altceva decât de creștere a vânzărilor companiilor producătoare? Același tipar de ani de zile: se face zgomot, se alarmează populația, se derulează campania, după care urmează 1, 2 ani de liniște, în care subiectul dispare, pentru a reapărea din nou.

 

Un tipar clar de campanii de PR și de marketing. Target, profit. Interconectare. Complicitate. Nici presa, nici specialiștii din domeniu, nu ating cu nimic aceste campanii, pe care, dimpotrivă, le transformă în vacile sacre ale unui spațiu public demult dispărut. Nicio discuție substanțială despre modul de producere, despre riscuri, despre cazurile grave sau măsurile luate de alte autorități publice. Același lucru e valabil și pentru campaniile pentru obligativitatea prin lege a vaccinărilor. De fapt, e vorba de obligativitatea prin lege a profiturilor. Marketing pe bază de coerciție statală.

Marketizarea medicinei, adică transformarea acesteia din serviciu public care are ca obiectiv întreținerea sănătății publice, în actori privați (producători, furnizori) care au ca obiectiv profitul, este un proces care presupune cu necesitate medicalizarea vieții sau a societății, adică transformarea oricăror aspecte/probleme de sănătate în tratamente medicale, dacă se poate obligatoriu prin lege. De aceea, discursul care face caz de „specialiști” și care caută să scoată de sub controlul publicului aspecte de sănătate publică este nociv, toxic și interesat. Complice față de toată această rețea a puterii care prinde în plasa sa oamenii pentru a-i transforma în materie primă pentru profitul companiilor.