ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Timișoreanul Sorin Meici a povestit pe Facebook o întâmplare personală legată de copilul său care a fost vaccinat la 14 luni cu ROR (rujeolă-oreion-rubeolă), în urmă cu 13 ani.

„Tina a fost un copil tipic. Frumos ca o rază primăvăratică de soare. Blondă, ochi albaștri ca safirul, cârlionțată și veșnic surâzătoare. La opt luni fugea cu rotobilul, în fața televizorului, să asculte noul hit al celor de la Cargo, Dacă ploaia s-ar opri. Iar la un an deja spunea primele cuvinte: mama, tata, bubi, po'op, papa, ... Părea că totul este frumos. Până la 14 luni.
 
Am mers la doctorița de familie. Trebuia să facem vaccinul hexavalent. Dar acesta nu exista pe stoc. Iar doctorița a spus că dacă tot am venit, putem să-i facem ROR. Un vaccin nou apărut pe piață. Dar că ăsta nu e gratuit, trebuie plătit. Dar ce nu face un părinte pentru binele copilului. Așa că am marcat banul și am vaccinat copilul”, scrie Meici. 

Acesta descrie ce a urmat, vorbind despre efectele vaccinului.

„Întâi a fost febra. 39 de grade. La un copil care dacă era scos afară la plimbare pe frig și zăpadă, își dădea jos fularul de pe guriță și începea să chicotească și să chiuie.

Apoi nu a mai scos un cuvânt. Până la patru ani. Mergea doar pe vârfurile picioarelor. Asta când nu se târa în patru labe. Se învârtea în jurul propriei axe, de amețeam noi, uitându-ne la ea. Iar când auzea Dacă ploaia s-ar opri începea să urle. Și din toate jucăriile nu mai folosea niciuna. Singurele jucării erau un pet, pe care îl lovea de podea. Ore în șir. Și clemele mari de îndosariere. Rodea la ele de ziceai că sunt impregnate cu elixir.

Și când auzea anumite melodii, care până atunci îi plăceau, începea să urle și își acoperea urechile cu palmele. Un urlet sfâșietor, de parcă un rotopercutor îi sfredelea creierul. Și fața era transfigurată de o mare suferință. Nu conta locul. Că era muzica de la radioul din mașină sau muzica dintr-un magazin, urletele deveniseră o prezență constantă în viața noastră. 

O schimbare banală de traseu, din cauza deselor ambuteiaje, se lăsa cu un nou episod de urlete. De ziceau ceilalți șoferi că torturăm copilul. 

Nu mai vorbesc că ne-am luptat cu dermatită atopică câțiva ani, fără prea mare succes. Nici un doctor nu a reușit să-i dea de cap.

Și multe altele”, a încheiat Sorin Meici, care a spus că va reveni cu noi relatări.

Legea vaccinării obligatorii a fost adoptată de Senat cu o majoritate covârșitoare, fără a se ține cont de niciun amendament.