De la început am avut rezerve cu privire la acuzațiile aduse profesorului Burnei. Părea o făcătură și am îndrăznit să îmi exprim rezervele pe Facebook. Reacțiile care au apărut m-au siderat. Au fost grobiene, agresive, fără niciun fel de argumente, repetând ca papagalii ceea ce a scris un site obscur, preluând ad literam argumentele tolontanilor. Ceea ce iarăși m-a mirat a fost reacția organelor de urmărire penală.

Repet încă o dată argumentele pentru care mi-am exprimat rezerva, privind acțiunea procurorilor:

•     În orice caz de malpraxis sau de acuzații privind experimentele pe om codul de procedură penală impune existența unei expertize medico-legale. Acest lucru îl cunoaște și un student de anul 3 de la Drept. Până atunci nu se poate deschide decât o acțiune penală in rem. Cu toate acestea, la profesorul Burnei s-a deschis acțiunea in personae, s-au efectuat percheziții și a fost reținut, solicitându-se arestul.
•    Tot timpul presa a fost bombardată cu informații "pe surse judiciare" deși același cod de procedură penală prevede ca în faza de anchetă datele nu sunt publice. Cu toate acestea, Inspecția judiciară a CSM-ului deși avea cunoștință de scurgerea acestor date nu a luat nicio măsură, încurajând un astfel de procedeu. Mai mult, profesorului Burnei i s-a interzis să vorbească despre caz astfel că nu s-a putut apăra.

Toată campania împotriva profesorului Burnei îmi lasă impresia că în fapt se încercă discreditarea acestuia. Aceste gânduri mi-au fost confirmate de un articol din Evenimentul zilei din data de 21.12.2016 și de hotărârea definitivă a Curții de Apel București care a infirmat soluția de arest la domiciliu luată în cazul Burnei. Acest articol arată că în fapt a fost o acțiune pregătită  de către Ministerul Sănătății condus de Vlad Voiculescu, idolul ziaristelor și salvatorul Sănătății României.

Și atunci coroborând atitudinea M.S. cu postările pe Facebook a unor medici frustrați, nerealizați profesional și a unor neaveniți care se pricep la medicină, mă întreb câtă mizerie umană poate să existe?! Să arunci cu noroi într-o carieră de 40 de ani, într-o muncă de o viață a unui om, să te bucuri de necazul unui om, să scrii abjecții despre un om, nu poate decât să te indigneze și să te întristeze. Sper ca profesorul Burnei să aibă puterea să treacă peste aceste momente.

În același timp, observ că încercarea de discreditare a unor profesioniști pare a fi un plan de decredibilizare a Sistemului Public de Sănătate și a școlii românești de medicină pentru alte interese. Se încurajează  o medicină defensivă, costisitoare atât pentru sistem, cât și pentru pacienți. Și nu pot să nu constat frica de a lua atitudine a corpului medical. Pentru cei care sunt dominați de frică , de invidie și pentru cei ce s-au bucurat de necazul altuia nu pot decât să le spun  că oricând pot și ei să fie în situația profesorului Burnei.

P.S.: Nu pot să nu remarc că între atâția tolontani s-au exprimat și ziariști adevărați (Mirel Curea, Simona Ionescu, etc.) care nu s-au lăsat manipulați și au acționat cu profesionalism. Și ei au avut parte de reacții agresive, dar spre cinstea lor nu s-au lăsat intimidați.