Vicepreședintele Federației Române de Darts, Vlad Popa, și-a luat ieri „La Revedere” de la unul dintre campionii acestui sport, plecat prea grăbit dintre noi:

„Drum lin Cristian Ungureanu!

Maine (azi - n.n.) ne despartim de inca un prieten … Am cautat in arhiva si am gasit cateva poze de pe la concursurile de darts. In 2011 Cristi a facut parte din echipa nationala de darts a Romaniei! A fost prima participarea a tarii noastre la Campionatul Mondial WDF. Doamne, cat de mandru a fost Cristi ca a facut parte din echipa nationala. Intamplarea a facut sa intalnim in faza grupelor cele mai bune echipe din lume: Anglia si Olanda. Sunt momente istorice pentru darts-ul romanesc, pe care le-am trait impreuna cu Cristi. O veselie de om, mereu pus glume, iesea in evidenta cu bune si cu rele … avea o slabiciune pentru Karaoke si pentru a fi in centrul atentiei! Imi aduc aminte acel "Hey Jude” din limuzina de la Cluj, cantarea facuta pentru Tati Bar in fata la The Dubliner atunci cand castigam inca o liga de joi impreuna, cand a fumat in avion, zilele in care refuza intalnirile cu clientii pt inca un joc de darts cu Tzampoiu’ si cu Brebu’, plecarea in Bulgaria sau la campionatul european de fotbal din 2008 … amintiri frumoase traite alaturi de Cristi.

Dumnezeu sa te ierte Ungurene! Te-ai oprit la 54 (T18)” (articolul continuă după captura foto)

De asemenea, un prieten ziarist, Laurențiu Dan Ionescu, l-a evocat într-o postare:

„Cristi Ungureanu ... Ne-am petrecut impreună vacanțele, în taberele de la Navodari. Înca din școala generală. Apoi am devenit liceeni. Am rămas prieteni. Am dormit acasă, unul la celalat. La el, în Dorobanți, la mine, în Titan. Am fugit împreună de acasă, prin clasa a 9-a sau a 10-a. Am stat în Costinești toată vacanța de vară, cu 100 de lei. Blatiști. Ne căutau, tac-su, nea Ghiță și unchi-miu, Bebe, zi de zi. Dădeau anunțuri la Radio Vacanța ca să ne prezentăm la centrul UASCR. Noi dormeam în cimitir și în toboganul de la steaguri. A fost cea mai frumoasă vacanță. Era pe vremea lui Ceaușescu. A venit armata , facultatea și nu am mai ținut legătura. Ne-am revăzut acum mulți ani. Eu ziarist, el pe la Ambasada Americii. Nu s-a mai legat, dar a rămas în sufletul meu. Azi am aflat că s-a dus. Mi se pare că prea devreme. Eu il văd ca acum 40 de ani, puștiul blond, cu sacul de dormit in spate, care intreba, unde dormim in noaptea asta. Acum, tu o să dormi in cortul sfinților, eu, încă, în patul meu. Chiar dacă nu ne-am mai văzut de multă vreme, azi, când am aflat, s-a mai rupt o bucățică din mine.

Drum bun, Cristi! O să ne revedem într-o zi și o să bântuim, cu sacii de dormit în spate, prin toboganul din Costinești sau pe unde o să vrem noi...”