În zilele de restriște ale pandemiei care a ucis atâția oameni un tânăr medic vede la microscopul său optic bacterii care oscilează în sângele victimelor. Dorind să creeze un vaccin caută aceleași bacterii oscilante în animale, le găsește în ficatul de rață. Crează vaccinul folosind o diluție homeopată Korsakov de 200 (200C).

Numele medicului este Joseph Roy, este vorba de pandemia de gripă din 1918, medicamentul descoperit se numește Oscillococcinum.

Joseph Roy trebuia să știe în 1918 că materia are o stuctură discontinuă, că o diluție de 200 C înseamnă 10 la minus 400 în vreme ce numărul lui Avogadro (care ne arată care este numărul de molecule conținute într-un mol de substanță) este de 6,023 x 10 la puterea 23. Cu alte cuvinte Joseph Roy ar fi trebuit să știe că diluțiile folosite la fabricarea Oscillococcinum nu conțin – din păcate sau mai degrabă din fericire – nici măcar o moleculă de ficat sau inimă de rață.

Astăzi știm că epidemia de gripă din 1918 a fost provocată de un virus, aceștia sunt de aproximativ 100 de ori mai mici decât o bacterie și prin urmare nu pot fi observați la un microscop optic.

Faptul că, aflat sub presiunea evenimentelor, un medic greșește, că ignoră chestiuni ce-ar fi trebuit să le știe, este întru totul scuzabil mai ales că valoarea exactă a numărului lui Avogadro și a constantelor ce i-au precedat erau încă chestiuni de fizică avansată în 1918.

Ceea ce nu este însă scuzabil este faptul că Oscillococcinum este de găsit în farmacii și în ziua de astăzi, că-l am până și în farmacia în care lucrez. Deși îmi place să cred că este folosit doar ca placebo de medici și de farmaciști cred că Oscillococcinum ne arată că lipsa cunoașterii teoretice cuplată cu observarea deficitară a realității poate produce efecte la mai bine de 100 de ani de la erorile inițiale. Deși suntem pe deplin conștienți de lipsa substanței active care ar trebui să fie ”anas barbariae, hepatis et cordis extractum” adică extract de ficat și inimă de rață - continuăm să vindem Oscillococcinum. Faptul că profesioniști în farmacie, în medicină etc nu reacționează în vreun fel ne arată că ar trebui să fim prudenți, că ar trebui să filtrăm cu atenție informațiile pe care le primim de la diverși specialiști, ar trebui să înțelegem ce interese financiare are specialistul care ne consiliază înainte de a-i urma sfatul.  

Eroarea este frecventă în medicină, istoria științei medicale este o lungă înșiruire de erori – greu de înțeles dacă facem abstracție de tradiție, de presiunea corpului profesional, de interesele financiare etc. Cazul Oscillococcinum nu este defel singular, este unul din multele exemple pe care le puteam folosi ca introducere în acest text.
Fie și ca eroare, Oscillococcinul aparține unei lumi pline de savoare, lumea unor oameni care știau să aprecieze un ficat de rață, a unor oameni care știau să gestioneze lipsa acestuia atunci când servirea se face în diluții homeopate. Lumea noastră este o lume în care erori în lanț precum cele ce au dus la ”descoperirea” Oscillococcinum sunt încă posibile. Desigur, nu prea mai avem stil, mă tem că erorile noastre nu vor avea iz de ficat de rață, mai degrabă vor fi genul de erori la care ne putem aștepta de la personajele pe care le vedem defilând pe sticlă în aceste zile.

Ca și în cazul gripei spaniole de acum 100 de ani se pare că și în cazul de față suntem pe cale să facem greșeli, greșeli ce ne vor părea ulterior, nouă și urmașilor noștri, a fi puerile, ușor de evitat. Deja ne atrag atenția profesori universitari din Statele Unite că matematica din spatele panicii/isteriei create de virusul importat din China este în cel mai bun caz fragilă, că panica este prematură.

Sunt un om care trăiește în provincie, deși am petrecut mare parte din viață conectat fiind la lumea universitară, lucrând la periferia universității, sunt în mare parte deconectat de la dezbaterea intelectuală curentă. Îmi este imposibil să discern între realitate și propagandă în cazul crizei curente tind să cred că – așa cum se întâmplă întotdeauna – matematica va câștiga pe termen lung bătălia, mai precis atunci când emoția creată de imagine se va fi stins. Din păcate atunci când lumina făcută de o abordare matematică corectă a problemei va fi îndepărtat artefactele generate de avalanșa de imagini care se rostogolește peste noi în aceste zile va fi prea târziu, deciziile importante se vor fi luat deja. Matematica se face în tăcere și liniște din păcate nu este timp de așa ceva în timpul grăbit în care trăim.
 
Totuși, până când cei mai lucizi și mai buni dintre noi își vor fi terminat munca, ar trebui să ne amintim de înțelepciunea lui Benjamin Franklin care în 1753 ne avertiza spunând că „aceia care vor renunța la libertăți esențiale pentru a cumpăra puțină siguranță temporară nu merită nici siguranță și nici libertate”. Nu cred că poate exista un îndemn mai potrivit pentru timpurile prin care trecem.