ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Cearșaf abia schimbat cu pete pe el, bacterii care îți opresc respirația, lipsa laptelui praf sau a altor produse de igienă. Așa descrie fotograful Cristian Șuțu experiența pe care a avut-o cu fiul său, care a avut nevoie de o intervenție chirurgicală într-un spital din Capitală.

Reacția sa plină de revoltă vine în contextul în care ministrul justiției a anunțat un proiect care prevede acordarea  de despăgubiri deținuților care au stat în condiții necorespunzătoare.   

Mai jos, întreaga postare a bloggerului:   

„La ora la care încerc să mă calmez scriind aceste rînduri, copilul meu este într-o intervenție chirurgicală. La un spital din București. Stau pe un trotuar din parcare și aștept. Aș fi intrat și eu în spital, vă dați seama, să stau lipit de ușa pe care va ieși medicul. Cu vești. Dar nu se poate. Spitalul este în carantină, astfel că doar mama copilului are voie. Te supui. Și aștepți. Secundele au alt ritm.   
 
Ce pot să fac? Mă uit la asistenta de la trierea pacienților. Cum dă ea halate de teoretic unică folosință celor care urcă în spital. Sunt de la ora 8 dimineață aici, acum e 13.30, și nu am văzut nici un halat scos din țiplă. Toate sunt refolosite. Apoi văd cum alți tați sunt totuși lăsați să intre și mă întreb cît costă oare tariful anti-carantină cu halate refolosite. O întreb și pe asistenta de la triere. Îmi răspunde că nu mai pup sus. 
 
Între timp, mi-am făcut de lucru mergînd pînă acasă să aduc laptele praf. Și biberonul. Și încălzitorul. O altă asistentă ne spusese că e sîmbătă și că e complicat de scos din depozitul spitalului laptele praf necesar. "Mai bine aduceți dvs…”   
 
Ruxandra mi-a zis să aduc și celelalte lucruri necesare. În special șervețele dezinfectante. Pentru că asistentele de pe salon curăță pătuțul cu unele demachiante…   
 
Am adus de toate. Căci nu poți bănui ce nu mai are statul orizontal. I-am adus și ceva de mîncare pentru că spitalul nu oferă hrană mamelor care nu au adus de acasă farfurie, furculiță și cuțit. Să vă mai spun? Cearceaful de pe pat e plin de pete, deși tocmai a fost pus. În sertar sunt niște bacterii de ți se oprește respirația. La baie nu e hîrtie igienică. În salon nu e săpun pentru copii. Nu sunt aleze, nu sunt scutece. Există un singur frigider, pe hol și ăla e ticsit cu mîncarea pacienților. Biberoanele se pot steriliza doar la bucătărie, dar numai dacă ai fost previzibil și ți-ai adus propriul detergent și burete… 

Incredibil, nu?   Încerc să mă calmez, repet, scriind aceste rînduri. Dar tot ce aș vrea să fac acum e să lovesc un pesedist. Unul, oricare, în locul tuturor jigodiilor de la PSD&PNL&company care au furat țara asta în ultimii 28 de ani. De halatele de unică folosință și laptele praf pentru sugari și pînă la autostrăzi.   
 
Sunteți niște criminali, nenorociților! Iar locul vostru e la pușcărie. Nu în Brazilia, nu în guvern.   Cum ziceai tu, Tudorele? Că infractorii care nu au condiții în pușcării să fie despăgubiți?”
 
Între timp, copilașul a fost operat cu succes și se simte bine.