Narațiunea oficială e că „în sfârșit va avea toată lumea acces la sistemul de sănătate privat”. Dar asta e doar vitrina de marketing. Să vedem câteva consecințe ale privatizării sistemului de sănătate pe care toată lumea le va resimți în câțiva ani.

1. O să fie ca la dentist. Adică dureros. Ce credeți că fac oamenii fără bani în România când au nevoie de dentist? Nimic, stau așa. Eventual, își mai scot câte un dinte, ca să nu se infecteze. Privatizarea serviciilor de stomatologie a dus la „știrbii” de care își bate joc gașka Gabriel Liicenu.

2. O să fie ca la ORL-ist. Stomatologia nu este singurul domeniul care s-a privatizat, în ultimii ani. S-au privatizat multe alte servicii. De pildă ORL-ul, alergologia și ginecologia. Aveți idee cam cât plătești la o clinică ORL medie? Cam 200 de lei consultația, încă 150 de lei endoscopia – adică dai 350 de lei doar ca un ORL-ist să se uite la tine. Și la sfârșit să ți se prescrie aerius.

3. O să fie ca la Sanador sau la Regina Maria. Adică clinicile se vor transforma în hoteluri de 3 și 4 stele, pentru cine are bani să plătească. Accentul va cădea pe confort și pe impresie, nu pe calitatea actului medical. Urgențele reale vor fi direcționate tot către stat, dacă vor mai exista servicii la stat.

4. O să fie ca la RCA/CASCO. Majoritatea românilor, care nu își vor permite asigurări complete, vor rămâne descoperiți. Ei vor avea de ales: să moară la ei acasă sau să moară la ușa clinicilor, care nu îi vor primi. Pentru că nu sunt acoperiți.

5. O să fie ca la piață. Dacă o companie este gândită ca să scoată profit, atunci profitul va deveni principalul ei obiectiv. Cu multe efecte perverse, pe care nici măcar nu le anticipăm. De exemplu, de ce ar trimite o clinică privată un caz care clar e peste competențele ei la stat sau la o altă clinică, atunci când ținând acolo bolnavul ar putea să facă bani pur și simplu din cazarea lui? De ce viața umană ar fi pentru ei mai importantă decât profitul?

6. O să fie ca la multinaționale. Pentru că majoritatea acestor lanțuri medicale au de fapt acționari în străinătate. Nu am nimic cu străinii, dar asta e realitatea. Și asta înseamnă că profitul va fi scos din țară și nu va mai fi reinvestit în sistem. Pe termen mediu și lung, acest lucru înseamnă o finanțare mult mai proastă pentru sistemul medical, per ansamblu.

7. O să fie ca la Radet. O dată ce distrugi încălzirea centralizată pentru București, nimeni nu o mai reconstruiește. O dată ce distrugi sistemul public de sănătate, nu-l mai repară nimeni. Și pot să urle oamenii peste 10 sau 15 ani de durere, când își vor da seama ce a însemnat privatizarea sănătății. Va fi perfect degeaba.

Hai să mai spunem un lucru. Există două modele. Unul e „dau banii dacă îmi permit”. Celălalt e „sănătate pentru toți”. Fiecare model are avantaje și dezavantaje. Primul model înseamnă că o minoritate va avea acces la servicii medicale de top (teoretic; vedeți și punctul 3), în timp ce majoritatea va avea acces doar la o aspirină și o bătaie pe umăr. Al doilea model înseamnă că toată lumea va avea acces la aproximativ aceleași servicii medicale, cu cozi de așteptare de 2-4 ore. În spitale nu va fi premium, că nu are cum să fie, însă nici nu vor muri oamenii pe capete sau nu vor avea o clasă socială de știrbi și cetățeni second hand pentru că oamenii nu au cu ce să-și pună dinții.

Eu în această chestiune aleg să judec cu mintea și inima mea. Și sunt cu toată inima de partea știrbilor.

Dă-i Doamne românului mintea cea de pe urmă.