Nu există o genă a homosexualității, a relevat un studiu mamut realizat în Statele Unite și publicat în revista Science.

Studiul, realizat de o echipă internațională co-condusă de către geneticianul Benjamin Neale de la Institutul Broad din Cambridge, Massachusetts, subliniază că markerii genetici nu pot fi folosiți pentru a prezice comportamentul sexual, precizează sursa citată. În cercetare, echipa a folosit un studiu legat de sănătate realizat pe 500.000 de cetățeni britanici și s-a consultat cu grupuri de susținere a homosexualității.

În urma răspunsurilor oferite de către participanți la întrebarea „Ați avut vreodată relații sexuale cu o persoană de același sex?”, s-au descoperit cinci markeri genetici asociați cu răspunsul „Da” la chestiune.

Doi dintre markeri sunt împărtășiți de bărbați și femei, doi sunt specific bărbaților și unul se găsește doar la femei.

După ce cercetătorii au combinat toate variantele măsurate de-a lungul genomului, au estimat că genetica poate explica între 8% și 25% din comportamentul nonheterosexual. Mai precis, de la la 75% până la 92% din acest comportament este explicat de către influențe exterioare, de la expunerea la hormoni în timpul  petrecut în pântecele mamei până la influențele sociale din viața de adult.

Dar cei markeri ADN găsiți explică mai puțin de 1% din acest comportament, la fel cum o fac și alte caracteristici comportamentale. Așa că nu există o „genă a homosexualității”, spune Andrea Ganna, membră a echipei de cercetători. 

Așa cum au descoperit anul trecut, persoanele la care există markerii prezentați mai sus sunt mai predispuși spre experimentare, mai probabili utilizatori de droguri și au un risc mai ridicat pentru boli mentale precum despresia. 

Alte lucruri interesante menționate de studiu sunt acelea că raportul homosexualilor în populație este între 2% și 10%. În concluzie, studiul precizează că rămân multe necunoscute legate de apariția homosexualității, inclusiv influențele socio culturale asupra preferințelor sexuale.

Este de remarcat că studiul, deși realizat „cu ajutorul” activiștilor LGBTQ, nu reușește să demonstreze principala teză folosită de aceștia, și anume că „homosexualii se nasc astfel”. Mai mult, autorii studiului încadrează homosexualitatea în categorie cu alte comportamente și arată influența covârșitoare pe care o au factorii externi (mediul, cultura) asupra preferințelor sexuale.