ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Cercetători britanici au făcut o descoperire uimitoare: nutrienții ingerați ar modifica funcționarea celulară și, prin urmare, producerea proteinelor, fenomen care ar influența direct genele, anunță metronews.fr, citat de Agerpres.

Alimentația este adesea incriminată pentru apariția multor boli, un regim echilibrat putând evita anumite patologii. Alimentele joacă un rol protector împotriva unor boli — este un lucru demonstrat și știut de multă vreme. Astfel, acizii grași ar fi buni pentru inimă și creier, fructele și legumele asigură o protecție împotriva unor forme de cancer și, invers, unele alimente consumate în cantități prea mari pot fi nocive. Este cazul, de exemplu, al cărnii roșii sau al felurilor de mâncare prea dulci.

Cercetarea a mai făcut un pas în acest sens. Într-un studiu publicat în Nature Microbiology, oameni de știință de la Universitatea Cambridge și de la Francis Crick Institute din Londra arată că hrana influențează direct funcționarea genelor, descoperire revoluționară pe care britanicii o explică.

Genele sunt segmente de ADN care furnizează un cod ce permite celulelor să alimenteze cu proteine fiecare colț al corpului. Proteinele ajută celulele să își îndeplinească corect rolul de asigurare a energiei în viața de zi cu zi și în situații de criză, când corpul suferă o agresiune. Nutrienții din alimentele ingerate mai mult sau mai puțin regulat perturbă fenomenul de producere a proteinelor, determinând cercetătorii să se gândească dacă pot în vreun fel să dicteze o nouă conduită genomului.

Cercetătorii au ales pentru studiul lor drojdia, care prezintă similitudini genetice și biochimice cu corpul uman. Modificând metabolismul celular, ei au observat că acest lucru a influențat felul în care se exprimă genele. Constatarea că genele reacționează diferit în funcție de nutrienții ingerați deschide o multitudine de posibilități. În primul rând fiindcă mitul că genele sunt imuabile de-a lungul vieții și își dictează propriile legi primește o lovitură și în al doilea fiindcă se pot imagina tot atâtea reacții genetice diferite câte feluri de a mânca există.

Studiul menționat ar putea deveni un progres major în domeniul legăturii dintre sănătate și alimentație, în măsura în care peste câțiva ani s-ar putea înțelege de ce o persoană reacționează în felul său la un medicament și de ce unele alimente fac rău și altele, bine.