În 2005, Raymond Kurzweil afirma că ar trebui să dezvoltăm un model tehnologic pur, fără restricții etice; susținea că genetica, nanotehnologia și robotica vor crea o specie de inteligență cu memorie, durabilitate, cu o capacitate de înțelegere de neînchipuit. Oamenii, credea el, se află în pragul unei noi ere de realizări și fericire.

Raymond Kurzweil pleca de la o realitate de necontestat, și anume că tehnologia lumii de astăzi, mai mult decât orice altă activitate umană, transformă viețile, obiceiurile și stilurile de viață, modul în care ființele umane relaționează între ele, creează bogăția materială și constituie bazele progresului și civilizației noastre moderne. Ce se eludează este faptul că aceast „corn al abundenței” nu este lipsit de riscuri majore, dintre care unele pot pune în pericol aspectele fundamentale ale naturii și ale vieții umane [Astărăstoae & Stoica, 2002; Arthur, 2009; Kelly, 2010].

Istoria ne învață că fiecare rezultat bun al progresului științifico-tehnologic este întotdeauna însoțit de motive de îngrijorare. Există o contradicție internă în progres: fiecare rezultat poate fi atât benefic, cât și dăunător. În această dilemă, există un anumit grad de subiectivism, care face și mai dificilă decizia: ceea ce este bun sau rău depinde de punctul de vedere al celor care iau deciziile.
 
Dacă luăm în considerare progrese tehnologice recente, cum ar fi ingineria genetică (manipulare genetică, clonare, reproducere asistată etc.), constatăm că tehnologia, văzută până acum ca pe unul dintre cele mai bune instrumente pe care omul le are pentru a-și îmbunătăți viața, poate fi în același timp un mijloc puternic de transformare a naturii și valorilor sale până la punctul în care apare întrebarea dacă „omul va fi capabil să supraviețuiască ingeniozității și creativității sale” (Astărăstoae, 2014). De exemplu, este posibil ca un copil să aibă până la cinci părinți. Clonarea devine doar o altă formă de reproducere asistată în care un copil ar putea avea doar un părinte. În consecință, noțiunea de familie se schimbă și chiar concepte precum „normalitate” sunt puse la îndoială. Se discută moralitatea distrugerii embrionilor în cercetare. Manipularea genetică este asociată cu speranțele noastre pentru realizarea unei vieți eliberate de boli și alte suferințe, dar deschide și posibilități de intervenție în procesele naturale de evoluție ale organismelor vii cu consecințe imprevizibile.

În demersul lor de a elimina restricțiile etice, Kurzweil și adepții săi nu țin cont de două elemente esențiale ale naturii umane: unicitatea și valorile umane.

Unicitatea

Fiecare ființă umană este un unicat în cadrul speciei. Această individualitate este consecința dublei determinări: omul creat și autocreat.

Creat – cu un material genetic unic, urmare a recombinărilor genice, cromozomiale și genomice. Este deja un postulat faptul că „nu exista doi indivizi identici din punct de vedere genetic” (nici măcar gemenii monozigoți). De aceea orice predicție bazată pe determinismul genetic este pusă la îndoială, deoarece nu există motive pentru a accepta că toate caracteristicile unui organism viu sunt determinate doar de genele lor [Mae-Wan Ho ,1998].

Autocreat – datorită evoluției ontogenetice. În această evoluție, funcție de geoda temporo-spațială în care ne plasăm, dobândim informații, experiențe, trăiri etc. pe care le asimilăm (mai mult sau mai puțin) și care ne diferențiază și crează diversitate. De exemplu, răspunsul imunologic împotriva tratamentelor sau a agenților invadatori nu este același la toate ființele umane. Acest fapt face necesară testarea vaccinurilor întâi pe o populație selectata înainte de aplicarea sa generală. Deciziile legate de aceste probleme pot fi luate numai după o analiză atentă și discuții într-un climat în care demnitatea umană, libertatea și beneficiile pot fi păstrate, fără stigmatizare sau discriminare.

Valorile umane

Valorile sunt calitățile asociate unor realități, care sunt considerate bune și apreciate; au polaritate și ierarhie. Valorile umane, cum ar fi libertatea, demnitatea, autonomia, nu pot fi cumpărate sau comercializate. Valorile morale nu sunt create de subiectul moral, ci există intrinesc. Tehnologia, care a indus schimbări în structura societății, totuși, nu poate face tabula rasa cu valorile morale, deoarece acestea sunt, probabil, tipărite în structura neuronală a speciei. [Churchland, 2011]. Fiecare avans tehnic înseamnă schimbare (inovație), dar esența valorilor umane trebuie păstrată. Din păcate, ca rezultat aproape general, noile tehnologii au contribuit la sporirea decalajului dintre cei bogați, pregătiți tehnic și informatizați, și cei săraci lipsiți de calculatoare și analfabeți tehnic.

Ce-i de făcut? Să oprim progresele tehnice? Nu ar fi fezabil. Putem însă să introducem restricții etice. Este mai bine să se inițieze o reflecție serioasă pentru a determina dacă tot ceea ce este posibil trebuie făcut sau nu, dar și pentru a stabili un echilibru „între ceea ce ar trebui făcut și ceea ce nu ar trebui făcut în cadrul a ceea ce se poate face” [Jiménez& Onofre, 2014].
 
Etica ar fi atunci motivul potrivit (recta ratio) în această discuție, care să propună răspunsuri. O parte a omenirii nu este interesată doar de asigurarea supraviețuirii și bunăstării sale viitoare, ci vrea să fie condusă cu norme bazate pe drepturi și justiție, păstrându-și demnitatea și evitând stăpânirea celor care au puterea. Acest lucru necesită însă stabilirea unei culturi de conviețuire. Oamenii de știință sau experții în tehnologie tind, din păcate, să ignore sau să subestimeze opiniile provenite de la persoane neprofesioniste (atunci când discuția este despre dezvoltări tehnologice complexe), dar ei uită că cercetările și experimentele sunt plătite de societate și că societatea este cea care se confruntă cu consecințele negative atunci când ceva nu merge bine. Trebuie înțeles că tehnologia stabilește limitele a ceea ce putem face, iar etica limitele a ceea ce ar trebui să facem.

Freeman John Dyson se întreabă: 1. Este posibil să separăm problemele etice asociate experimentelor de cele legate de aplicațiile sale? 2. Este posibil să se separe crearea de noi forme de plante sau microbi de crearea de noi tipuri de ființe umane? 3. Presupunând că manipularea genetică a ființelor umane este posibilă în practică, care ar fi etica predominantă: cea a fraternității umane sau etica bazată pe dreptul de a fi diferit? 4. Exploatarea comercială a ADN-ului recombinant este etic diferită de exploatarea comercială a altor tehnici? 5. Implantarea de gene de la organisme de nivel superior la inferior reprezintă o transgresiune periculoasă a barierelor dintre speciile biologice? 6. Avem dreptul să intervenim în procesele evolutive naturale fără a cunoaște posibilele rezultate? [Dyson, 1993].

Răspunsurile se caută și astăzi. Oricum un lucru este clar: concepția științifică plecată de la așa-zișii „iluminiști” potrivit căreia „tot ce este posibil din punct de vedere științific este acceptabil din punct de vedere moral” s-a dovedit a fi un veritabil pericol pentru omenire. De aceea problema nu este că dezvoltarea științifico-tehnologică de astăzi este mai avansată decât înainte, ci că stiința și tehnologia modernă doresc să-și depășească rolul de intermediari între viața umană și natură și să devină noi moduri de a trăi și de a gândi.

În concluzie, nu ne putem întoarce la perioadele anterioare ale istoriei și să blocăm progresul tehnic, dar putem și trebuie să ne luptăm pentru a avea acel tip de progres, care poate oferi cele mai mari beneficii pentru noi toți cu respectarea umanismului și fără a abandona valorile umane. Toate își au vremea lor, și fiecare lucru de sub ceruri își are ceasul lui (Eclesiastul 3,1). O vreme a adevăratei revoluții tehnologice nu este un moment de exaltare, dar niciun moment pentru disperare. Este o vreme pentru muncă și responsabilitate.

P.S.1. Sper că, după ce vor citi acest text, „specialiștii de renume mondial și galactic”; „reputații și cunoscuții medici”; „mari ziariști” și „politicienii devotați poporului” vor înțelege că reticența față de măsurile de combatere a pandemiei și față de vaccinarea obligatorie este urmare nu a aderării la curente negaționiste și conspiraționiste, ci a unei atitudini (constante în decursul timpului) de a pune restricții etice pentru protejarea libertății persoanei. Sau poate sper prea mult?

P.S.2. Raymond (Ray) Kurzweil (n. 12 februarie 1948) – inovator și inventator american, pionier în domeniul recunoașterii caracterelor optice, al sintezei text-vorbire, al tehnologiei de recunoaștere a vocii și al keyboardurilor muzicale electronice.

Freeman John Dyson (1923 – 2020) – fizician teoretician și matematician. A adus contribuții fundamentale în teoria cuantică a câmpurilor, fizica materiei condensate, astrofizică, fizică și tehnologie nucleară, fizică matematică.

Mae-Wan Ho (1941 – 2016) geneticiană cunoscută pentru opiniile sale critice despre ingineria genetică. A publicat în cele mai apreciate reviste științifice și a scris 10 cărți, între care The Rainbow and the Worm, the Physics of Organisms (1993, 1998); Genetic Engineering: Dream or Nightmare? (1998, 1999); Living with the Fluid Genome (2003) și Living Rainbow H2O (2012).