Îmi doresc o țară în care cea mai mare parte a presei „mainstream” și „deontologice” să nu mai preia un ditai fake newsul cusut cu ață albă, cum este cel despre „BOR care ar refuza să-i facă slujbă de înmormântare creatorului de modă Răzvan Ciobanu deoarece ar fi fost gay”.

Îmi doresc o țară în care un politolog cu pretențiile lui Vladimir Tismăneanu să nu mai preia un ditai fake news-ul colportat inițial de site-uri precum huff.ro și fanatik.ro.

Îmi doresc o țară în care un medic cu pretențiile lui Vasi Rădulescu să nu mai preia un ditai fake newsul care s-ar baza pe declarațiile unui „preot” care nu este nici măcar numit – și al cărui nume este imposibil de identificat.

Îmi doresc o țară în care oameni care se pretind „educați” să aibă minima decență să verifice știrile despre care scriu, mai ales când vorbesc cu gura plină despre „educație” – și dacă nu verifică știrile, măcar să verifice sursele pe care le citează.

Îmi doresc o țară în care cei care se pretind „instanțe morale” să fie într-adevăr morali, și să se comporte cu cavalerism și moralitate; nu mai tot timpul ca în proverbul „hoțul strigă hoții”.

Aș mai adăuga și că îmi doresc o țară care să nu facă dintr-o categorie de victime („proletarii”, în anii 50; minoritățile sexuale, în prezent) noii martiri și sfinți; pe spinarea cărora să ascute, zi de zi, lupta de clasă. Și îmi doresc în țară care să nu facă din preoții ei și din creștinii asumați noii „vinovați de serviciu”, demonizați zilnic și găsiți țapi ispășitori pentru tot ce „nu merge” – de la starea economiei la un tragic accident rutier.

Și că îmi doresc o țară care să nu facă din corectitudinea politică noua religie; în care activiștii de profesie sau amatori să nu instrumenteze moartea unui om pentru a-și promova agenda lor ideologică; și în care presa să nu se folosească, cinic, de moartea unui om pentru a face trafic și rating.

Și îmi doresc o țară în care să nu găsesc războaiele psihologice din altă parte aici. Impuse „la norma ideologică”, forțate să „se potrivească”, pentru că, deh, tot ce-i la modă „pe afară” trebuie vârât pe gât, cu polonicul sau cu ciocanul, și la noi.