Vă propun o analogie chimică: familia poate fi definită drept o soluție electrolitică al cărei echilibru e dat de relația anionilor (sarcini negative) și cationilor (sarcini pozitive). Exemplul clasic e cel al clorurii de sodiu, NaCl: sub influența curentului electric, cationii de sodiu se duc spre anod și anionii de clor spre catod. Ca să nu lungesc vorba, plusul e atras de minus și invers, sarcina pozitivă avînd nevoie spre completare de sarcina negativă. Formula e fixă și nu îngăduie variații aleatorii. E ceea ce în scolastica medievală se numea: coincidentia oppositorum: am un întreg acolo unde două elemente contrare își suplinesc lipsurile. În exemplul nostru, perechea cere cuplarea unei sarcini negative cu una pozitivă. Ce poate fi mai simplu? Minunăția lumii în care trăim e că temelia ei stă pe perechi de termeni contrari: pozitiv-negativ, femeiesc-bărbătesc, stînga-dreapta, activ-pasiv etc.

Să ne închipuim acum un chimist care, însuflețit de intenții binevoitoare, vrea să dea dreptul tuturor elementelor chimice să participe la electroliză, spre a evita astfel discriminarea lor. Principiul generos al egalitarismului său ar fi: dacă două elemente chimice intră într-o combinație, orice element chimic ar putea intra în acea combinație. Altminteri, discriminarea ar fi flagrantă. Cu exemplul de mai sus, chimistul va invoca dreptul a două molecule de clor de a intra în formula electrolizei, sau dreptul a două molecule de sodiu de a participa la aceeași soluție electrolitică. Chiar dacă i se va spune că clorul singur nu poate declanșa circuitul electrolitic, fiindcă îi lipsește sarcina contrară menită a-i contrabalansa dezechilibrul, chimistul se va încăpățîna invocînd lărgirea drepturilor elementelor chimice. Rezultatul e previzibil: formula electrolizei va fi desființată fiindcă circuitul anion-cation nu va mai avea loc. 

Dacă trecem de la chimie la antropologie, familia este un exemplu  de celulă electrolitică rezultată din îmbinarea a două ființe contrare. Cationul e femeia și anionul e bărbatul. Sau invers, împărțirea sarcinilor pe sexe nu are importanță, ci coexistența lor după tiparul lui coincidenția oppositorum. Convenția aceasta reprezintă un „rit de trecere" pe care un antropolog ca van Gennep l-a descris în cazul oricărei societăți viabile: că e trib, popor, clan sau seminție nomadă, ritul căsătoriei prin coincidenția oppositorum (bărbat și femeie) e universal. Ritul acesta este o cutumă, adică o constrîngere pe baza căreia ordinea unei comunități își păstrează vigoarea. O comunitate are nevoie de restricții ca de aer, altminteri metabolismul ei, prins în rituri de tip constrîngător, se va duce pe apa Sîmbetei.

Dacă dacă acum vreau să fiu un filantrop generos, animat de idealul desființării discriminărilor, voi decreta ritul de trecere al căsătoriei ca fiind o discriminare ivită dintr-o restricție retrogradă, din cauza căreia doi anioni (sau doi cationi) sunt împiedicați să ia parte la rit. Și atunci voi pleda pentru lărgirea ritului în așa fel încît coincidentia oppositorum să fie înlocuită cu coincidentia similiorum. Voi susține cu aplomb că perechea familei nu cere neapărat ființe opuse, ea putîndu-se foarte bine alcătui din inși asemănători. Oricît mi s-ar explica că, în acest caz, electroliza (procreația) nu poate avea loc, mă voi încăpățîna să apăr drepturile anionilor de a forma o familie.
 
Rezultatul va fi păstrarea formei cu distrugerea conținutului: numele de familie se va păstra, dar conținutul ei (electroliza) nu va mai exista. Anionii vor intra într-un cuib molecular de tip plastron: nici o reacție chimică și nici o procreație nu se va petrece în interiorul lui. Dacă acelorași anioni li se va da dreptul de a înfia un cation, impulsul electrolitic va învinge interdicția incestulului, iar dacă li se va da dreptul de a înfia un anion, îi vor transmite predispoziția homosexuală. În ambele cazuri, noțiunea de familie va fi un termen gol, care va înceta să joace rolul de celulă de bază a societății. Ritul de trecere va deveni o formalitate găunoasă la care treptat vor renunța chiar și cei cu vocație casnică. 

Iată cum chimistul va destrăma țesătura de bază a comunității (tabelul lui Mendeleev) în numele egalității de principiu între toate elementele chimice. Însuși tabelul va deveni inutil de vreme ce este expresia unei ierarhii inechitabile, pe care dărnicia egalitaristă a chimistului nu o poate răbda. 

A susține că electroliza procreației e liantul căsătoriei nu înseamnă să interzici manifestarea erosului în afara ei. Există amor extraconjugal așa cum există și amor incestuos. Cîtă vreme va exista căsătorie va exista și adulter, și ar fi o aberație ca să vrei să-l elimini pe al doilea din dorința de a o apăra pe prima. Existența unui rit de trecere precum căsătoria nu exclude concubinajul, și trebuie să fii un uriaș puritan ipocrit ca să propovăduiești contrariul. Acolo unde am o restricție, acolo am și posibilități de încălcare a ei, pe care nici o justiție nu le poate înlătura. Dar dacă vreau să desființez o restricție din dorința de a înlătura o discriminare, chimistul din mine nu e doar ipocrit, ci e de-a dreptul criminal. O lege, cum e cea pentru care trebuie să mergem la vot în 6-7 octombrie, trebuie să fie expresia unui obicei, și nu un dușman al lui. Legea nu trebuie să contrazică cutuma și nici nu trebuie să o modifice. Asta încearcă astăzi marxiștii dornici de a ne face binele cu de-a sila: să desființeze un rit anulîndu-i efectul de constrîngere. E ca în semantică: dacă vrei să dizolvi un termen lărgește-i aria de cuprindere pînă cînd semnificația lui dispare. Așa se întîmplă cu orice termen cu sens general: referindu-se la prea multe lucruri, nu mai are nici o țintă precisă. Așa se va întîmpla cu familia dacă formula ei închisă în anion-cation (femeie-bărbat) va fi lărgită spre a primi la sînul ei orice tip de pereche. 

Nu orice pereche este o familie. Aceasta e una din restricțiile fără de care țesutul unei societăți se deșiră. Dacă orice pereche poate forma o familie, atunci numărul membrilor unui perechi devine facultativ. Și astfel monogamia își poate lărgi beatitudinea soților de la doi la trei, patru, cinci sau o sută. Iată de ce desființarea restricției anion-cation e un truc malign, al cărei efect în timp va fi dilacerarea celulei familiale. Dacă oricine poate intra în tiparul familiei, atunci ea nu va mai avea nici un rost. Una e să fii în drept să alcătuiești o familie, și alta e să fii în stare s-o faci. Anionii singuri (sau cationii, după caz) nu sunt în stare să formeze o familie fiindcă le lipsește principiul electrolitic al lui coincidentia oppositorum. De aceea nu le pot da satisfacție celor care, în numele filantropiei egalitariste, își închipuie că ne pot păcăli invocînd banalul truc al „drepturilor omului". Într-o societate există restricții în fața cărora șmecheria drepturilor omului trebuie să tacă. Dacă nu va tăcea, matricea socială se va duce de rîpă. Chiar dacă sodiul are dreptul să participe la electroliză, el nu o poate face decît alături de clorul corespunzător. „A fi în drept" nu e totuna cu „a fi în stare". Restul e război ideologic.


Dragă cititorule,
dacă ți-a plăcut acest articol, te rugăm ceva.

De peste 5 ani, ActiveNews este vocea pe care sute de mii de români o primesc în fiecare zi, dar care în același timp fisurează stabilimentul politic și economic care dorește să supună și România.

ActiveNews este un site independent din punct de vedere editorial, ceea ce înseamnă că ne stabilim singuri prioritățile și strategia. Jurnalismul nostru este liber de influențe comerciale și nu este influențat de către moguli, milionari sau acționari.

Nimeni nu-l editează pe editorul nostru. Nimeni nu ne direcționează opiniile.

Aceste aspecte sunt de o importanță critică într-o țară în care mass-media corporatistă face legea. Într-o Românie în care interesele economice ale marilor jucători dictează reacția presei, și nu interesul pe termen lung al acestui popor.

ActiveNews este singurul loc din .ro unde ați putut citi despre fapte și oameni care altfel nu ar fi apărut niciodată pe piața media din România. Știi bine asta.

Am câștigat împreună multe bătălii, văzute și nevăzute, dar Țara are nevoie de mai mult decât simpla noastră supraviețuire. Țara Noastră are nevoie de jurnalism curat, scris cu gândul la valorile pe care le-am primit de la înaintașii noștri. Țara noastră are nevoie de curaj pentru a expune impostura și trădarea, iar pentru asta e nevoie de informație. Informație, nu diversiune sau divertisment.

Implică-te Susține ActiveNews