La 30 octombrie 2015, opt jerbe de artificii au declanșat un incendiu în care și-au pierdut viața 27 de tineri. Alți 37 au decedat, ulterior, în spitale. Au trecut doar șapte luni de atunci, dar în conștiințele noastre această tragedie e la fel de departe ca și Revoluția din 1989. Unde s-au dat niște condamnări în câteva dosare, însă adevărul întreg nu a fost niciodată aflat. Și nici nu va mai fi, oricât ar mima vreun procuror general actul de justiție...
 
Au trecut 26 de ani de la Revoluție. Incendiul din Colectiv a fost ieri. Pentru investigarea împrejurărilor care au condus la producerea acestei tragedii, s-au deschis trei dosare penale: unul la Parchetul General, în care au fost cercetați patronii clubului și pirotehniștii, și două la DNA, în care Piedone a fost inculpat pentru autorizația de funcționare dată localului și, respectiv, pompierii de la ISU au fost/sunt încă cercetați pentru modul în care s-au (pre)făcut că verifică acel club.      
 
Ȋn două dintre aceste dosare, cel de la Parchetul General și „dosarul Piedone”, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților. Pe cel de-al treilea, judecătorul de la Curtea Militară de Apel Bucureși l-a trimis înapoi procurorilor, pentru refacerea urmăririi penale. Cui ce-i mai pasă? Și dacă s-ar dispune clasarea acestui dosar, opinia publică n-ar mai avea niciun spasm de revoltă. Oamenii uită repede, păreriștii de la tv sunt fericiți când li se oferă un alt subiect cu care să se joace, iar memoria colectivă e scurtă, chiar și pentru Colectiv.
 
Celelalte două dosare, odată intrate pe linia dreaptă a termenelor de judecată, vor fi îngropate de la sine în uitare, între fond și apel. La final, cel mai probabil, într-unul se vor da pedepse exemplare, într-altul – cu suspendare, iar puținele părți civile acceptate la masa dezdăunării vor primi, pe hârtie, doar o infimă parte din cât au cerut. Case closed, cum ar spune Șoric.
 
Numai că, în afara acestor dosare, cu soarta pe jumătate pecetluită, mai există unul, despre care nu vorbește nimeni. Este un dosar disjuns din cel instrumentat de Parchetul General, în care sunt cercetați pirotehnistul Marian Moise și soția acestuia, Moise Adriana.
 
Transferat la Spitalul Militar din Bruxelles 

Marian Moise este cel care a luat din depozitul firmei artificiile folosite în spectacolul pirotehnic din Colectiv. Este cel care a montat aceste artificii, alături de colegul său, Zaharia Viorel, care e deja trimis în judecată pentru ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă, ambele infracțiuni în formă agravată. Marian Moise este singurul care a acționat cele opt artificii care, așa cum s-a stabilit și prin rechizitoriu, au declanșat incendiul ce a provocat moartea a 64 de oameni.
 
De ce nu a fost trimis și el în judecată, alături de colegul Zaharia Viorel care, repet, a participat doar la montarea artificiilor? Din spirit umanitar, vor spune procurorii. Marian Moise a fost rănit, la rându-i, în incendiu. Ȋn seara de vineri, 30 octombrie 2015, el a fost internat la Spitalul „Bagdasar Arseni”, având arsuri pe 30% din suprafața corpului. Duminică, 1 noiembrie, el a fost audiat pe patul de spital de către polițiștii de caz. Audierea a fost, de fapt, mai mult un dialog protocolar, fără nicio întrebare cheie. Firesc, având în vedere circumstanțele în care se afla cel interogat. Ȋn dosarul de la Parchetul General el avea calitatea de „suspect, pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă faptă prev. de art.192 alin.3 și vătămare corporală din culpă faptă prev. de art.196 alin.3 și alin.4 din Cod Penal, cu aplicarea art.38 alin.2 Cod Penal”. 
 
Ȋn noaptea de 6/7 noiembrie, Marian Moise a fost transferat, alături de alți răniți din Colectiv, la Spitalul Militar din Bruxelles. Din informațiile noastre, el a rămas internat în acel spital până în decembrie, după care a continuat tratamentul de recuperare în ambulatoriu. O lună mai târziu, pirotehnistul se deplasa la spital cu mijloacele de transport în comun.
 
La 28 aprilie, dată la care Parchetul General a trimis dosarul în instanță, fără ca el să figureze pe lista inculpaților, Marian Moise era încă în Belgia. Ȋn cazul lui, dar și al soției sale, care la rându-i era „suspectă” în dosar, „pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri (n.r. – acte ale firmei de artificii), faptă prev. și ped. de art.275 C.P.”, procurorii au dispus „disjungerea cauzei”. De ce nu au continuat ancheta în ceea ce-i privește? 

Compasiune, doar pentru suspecți

Conform art.46 din Codul de Procedură Penală, „pentru motive temeinice privind mai bună desfășurare a judecății, instanța poate dispune disjungerea acesteia cu privire la unii dintre inculpați sau la unele dintre infracțiuni. Disjungerea cauzei se dispune de instanță, prin încheiere, din oficiu sau la cererea procurorului ori a părților.” Putem presupune că Marian Moise și soția sa au făcut cereri de disjungere a cauzelor, motivând că ambii se află în Belgia, el - în tratament ambulatoriu de recuperare, iar ea – ca însoțitor. Iar procurorii au considerat că disjungerea asigura o soluționare mai eficientă a cauzei penale, doar pentru că ei se grăbeau să închidă acest dosar. 

Ȋnsă ceilalți răniți din Colectiv, victime, făcuseră la rându-le cereri în același dosar, pentru a se constitui părți civile. Iar procurorii n-au tratat solicitările lor nici cu aceeași compasiune, nici în spiritul soluționării eficiente a cauzei, ștergându-i pe de lista celor ce pot cere dezdăunarea. Pentru că, așa cum se precizează în rechizitoriu, „din motive obiective cum ar fi, spre exemplu, cele legate de continuarea acordării asistenței medicale în regim spitalicesc în afara țării ori din cauze determinate de evoluția stării de sănătate a victimelor care a condus la neepuizarea investigațiilor medico-legale, până la acest moment sunt finalizate cercetările în ceea ce privește 20 persoane vătămate.” Sunt în total 146 de victime care au suferit vătămări, din care 126 vătămări corporale grave, ce au necesitat internarea în spital. Aceste victime nu pot cere „disjungerea cauzei” pentru a se putea constitui părți civile. Ele nu pot invoca „mai bună desfășurare a judecății”. 
 
De ce s-au grăbit procurorii atât de tare să trimită dosarul în instanță? Probatoriul în dosarul disjuns este același cu cel din dosar mare, singurul lucru care lipsea fiind audierea celor doi suspecți. Ea putea fi realizată, dacă s-ar fi dorit asta, prin delegarea organului de urmărire penală  sau prin comisie rogatorie. De ce s-au grăbit procurorii? La două săptămâni după finalizarea rechizitoriului, Marian Moise și soția sa s-au întors în România
 
Nu știm care este stadiul cercetărilor în cel de-al patrulea dosar din cazul Colectiv, dosar deschis pe numele lor. E inutil să întrebăm Parchetul General, deși, măcar în teorie, subiectul este unul de interes public. Parchetul General abia ne-a comunicat, într-un târziu și printre dinți, soluția disjungerii. Dosarul acesta se va instrumenta într-un cerc restrâns. Nu va fi niciun alt inculpat reprezentat de avocat, nicio parte civilă, adică vreun rănit în incendiu care să pretindă dezdăunarea unui alt rănit în incendiu. Nu va fi nicio presiune din partea presei, nicio emoție în plus. 
 
Este un dosar lăsat la urmă. Un dosar în care procurorii pot da, liniștiți, orice fel de soluție. Ȋn dosarul acesta este cercetat omul care a adus, a montat și a declanșat artificiile din Club Colectiv.

P.S. - Ce legătură există între răposatul Dan Condrea, patronul HEXI PHARMA, și tragedia din Colectiv? Ȋn afara „dezinfectanților diluați” care ar fost folosiți (și) în spitalele unde au fost internați răniții din Colectiv, mai există o legătură indirectă. Condrea a fost adus în atenția opiniei publice, prin „scandalul dezinfectanților”, luni, 25 aprilie, la mai puțin de 24 de ore după ce în presă se „scursese” draftul rechizitoriului din dosarul Colectiv instrumentat de Parchetul General. Fapt care a răsturnat agenda mass-media. 
 
Trei zile mai târziu, în joia din Săptămâna Mare, Parchetul General trimitea dosarul Colectiv în instanță, fără ca presa să mai acorde atenția cuvenită acestui eveniment. Pentru că toată lumea era deja cu lupa pe dezinfectanți. Poate fi doar o coincidență. Așa cum moartea lui Condrea poate fi doar un accident, iar disjungerea cauzei cu privire la pirotehnistul Moise, doar o dovadă a milosteniei procurorilor. 
 
Putem admite că există coincidențe, deși, parafrazându-l pe Einstein, de multe ori coincidențele sunt doar modalitatea prin care cei ce se joacă de-a Dumnezeu vor să rămână anonimi.  

VA URMA: Rechizitoriu se bazează pe analiza a doar șapte din cele opt tuburi de artificii folosite în Colectiv. Ce s-a întâmplat cu ultimul tub.