ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Asigurarea Obligatorie de Răspundere Civilă Auto – R.C.A. – acoperă răspunderea civilă delictuală a șoferului, pentru prejudiciile produse unei persoane în cazul unui accident auto. Astfel, persoanele prejudiciate în urma unui accident rutier au dreptul de a obține despăgubiri de la societatea de asigurări. 

Victima unui accident, poate avea calitatea de șofer, pasager, pieton, motociclist, biciclist sau pasager într-un atelaj hipo. De asemenea, au dreptul la despagubiri RCA și persoanele aflate în vehiculul care a produs accidentul, cu excepția conducătorului auto din vina căruia s-a produs acel eveniment.

Dacă în urma accidentului a rezultat și decesul unei persoane, societatea de aisgurări va acorda despăgubiri soțului / soției, copiilor, părinților, fraților/surorilor nepoților și bunicilor, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum și oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existența unui asemenea prejudiciu. Copiii defunctului vor primi și o rentă lunară până la vârsta de 18 ani sau până la finalizarea studiilor, dar nu mai târziu de 26 ani. 

În cazul în care autoturismul care a produs accidentul, nu este asigurat RCA, ori este necunoscut ca urmare a părăsirii locului accidentului, victima poate obține despăgubiri de la Fondul de Protecție a Victimelor Străzii (FPVS). După acordarea despăgubirilor către victimele accidentului rutier, FPVS se va adresa persoanei vinovate printr-o acțiune de regres pentru a obține despăgubirile plătite în numele acesteia. 

Conform art. 58 din Legea nr. 136/1995, cazurile în care asiguratorul poate recupera de la asigurat sau de la conducătorul autoturismului vinovat de producerea accidentului sunt strict și limitativ prevăzute de lege:  
       în situatia în care accidentul a fost produs cu intenție;
      accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice ca infracțiuni săvârsite cu intenție, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor infracțiuni cu intenție;
  accidentul a fost produs în timpul când autorul infracțiunii săvârșite cu intenție încearcă să se sustragă de la urmărire;
  persoana răspunzătoare de producerea pagubei a condus autoturismul fără consimțământul asiguratului;
  circula sub influența substanțelor stupefiante sau medicamentelor cu efecte similare, precum și consumul de alcool (daca este peste 0,8g/l alcool pur în sânge )și participarea la întreceri neautorizate;
autoturismul nu avea încheiată Polița RCA;
Dacă a avut loc un accident rutier produs pe teritoriul altor state, chiar și cu autovehicule neasigurate sau neidentificate, victimei i se vor acorda de către Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România, daune morale și materiale pentru prejudiciile suferite în urma accidentului de autovehicule. 
 
Persoanele prejudiciate vor solicita daune morale și daune materiale printr-o cerere de despăgubire către Societatea de asigurări. Aceasta din urmă va deschide un dosar de daună și va stabili despăgubirea victimelor accidentelor rutiere, prin acordarea unei sume de bani. 

Pentru recuperarea despăgubirilor, persoanele vătămate au la dispoziție un termen de 3 ani de la data producerii accidentului, dacă legea nu prevede un alt termen. Rudele defunctului se pot îndrepta cu cerere de acordarea a despagubirilor în termen de 5 ani de la data producerii accidentului, dacă legea nu prevede un alt termen. Atât în cazurile de vătămări corporale cât și în cazurile de deces, termenul de prescripție de 3, respectiv 5 ani poate începe de la data la care a fost emis ultimul document de către organele judiciare. 

În urma unui accident rutier, organele de cercetare penală vor întocmi un dosar pentru vătămare corporală din culpă împotriva vinovatului. Victima are la dispoziție un termen de 3 luni din ziua în care a aflat despre săvârșirea faptei pentru a depune plângere prealabilă.  În cazul în care persoana vătămată este un minor, un incapabil ori făptuitorul este reprezentantul legal al persoanei vătămate acest termen de 3 luni va curge diferit. 

Chiar și în situația în care numărul de zile de îngrijiri medicale este mai mic decât limita celor 90 de zile prevăzute în articolul 196 Cod penal, victima este îndreptățită să obțină despăgubiri. 

Răspunderea penală este personală, iar în cazul în care a survenit decesul persoanei responsabile de săvârșirea infracțiunii, răspunderea civilă delictuală se poate desfășura doar la instanța civilă.

Dispozițiile art. 2223 alin 1 și 2 din Noul Cod civil prevăd că în cazul asigurării de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde potrivit legii față de terțele persoane prejudiciate și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil, iar asigurătorul poate fi chemat în judecată de persoanele păgubite în limitele obligațiilor ce îi revin acestuia din contractul de asigurare.

Astfel, terțul prejudiciat poate introduce acțiune directă la instanța domiciliului său, sau la instanța în circumscripția căreia se află sediul asiguratului. În cauzele penale, victima se va constitui parte civilă la instanța de la locul unde s-a produs accidentul.  

Pe lângă daunele morale și daunele materiale care includ și costurile legate de îngrijirea medicală, dar și veniturile care nu au putut fi realizate din cauza incapacității temporare de muncă, persoana vătămată poate solicita și o rentă lunară viageră, adică, o sumă de bani lunară, pentru toată viața, compensând posibilele sume pe care victima le-ar fi putut câștiga. 

Se poate solicita aceasta rentă, în situația în care persoana vătămată a fost încadrată într-un grad de handicap, i-a fost afectată funcția motorie și/sau locomotorie, și-a pierdut un organ, a rezultat o infirmitate permanentă și o incapacitate de muncă, totală sau parțială. 

În ceea ce privește acordarea daunelor morale, prin Decizia civilă nr. 900/2.04.2015 ICCJ a stabilit că ,,daunele morale nu au legătură cu nivelul economic al celui care solicită repararea prejudiciului, sau cu nivelul social și vârsta victimei decedate. Astfel, daunele morale nu trebuie stabilite în funcție de posibilitățile financiare ale reclamanților (victimelor indirecte), nici ale persoanei vinovate de producerea accidentului și nici ale asiguratorului. 
Daunele trebuie să reprezinte o compensare morală efectivă, care să dea substanță și să valideze dreptul constituțional la viață. Repararea daunelor morale este și trebuie să fie înțeleasă într-un sens mai larg, nu atât ca o compensare materială, care fizic nu este posibil, ci ca un complex de măsuri nepatrimoniale și patrimoniale, al căror scop este acela ca, în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte, să ofere victimei o anumită satisfacție sau ușurare, pentru suferințele îndurerate.