ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Ce le lăsăm copiilor noștri? Munții dezbrăcați de păduri, terenuri agricole transformate în deșert, aerul irespirabil și apele pline doar de gunoaie. O țară în care pământul arabil aparține, în mare parte, străinilor care l-au cumpărat. Nu ne gândim la asta. O fac copiii, în locul nostru. Iar vocea lor ar trebuie să ne trezească și să ne determine să trecem la fapte. Ca să mai salvăm ceva, cât încă se mai poate. Ne-o cer copiii noștri!
Articolul de mai jos a fost scris de două fetițe ce au doar 12 ani.

„ARGEȘUL SINGUR ȘI TRIST. România a ajuns să vândă nisip în... deșert.

Potrivit datelor Institutului Național de Statistică, exportul de nisip din România a crescut, din 2004, de peste 2000 de ori, cantități însemnate de nisip fiind îndreptate spre Orientul Mijlociu. Motivul: concentrația mare de siliciu din nisipul românesc îl face căutat în domeniul construcțiilor.
Din păcate, exploatarea nisipului din România s-a realizat necontrolat și a produs efecte negative asupra mediului și populației locale.

Una dintre cele mai afectate zone este valea Argeșului, unde extracția fără rațiune a nisipului și pietrișului a condus la modificarea reliefului, la dispariția unor specii de plante și animale, producerea de viituri și inundații, prăbușirea unor poduri și pierderea de vieți omenești. 

Argeșul este un important râu ce izvorăște din centrul țării  și curge spre sud pe o lungime de 340 km, intersectând o zonă muntoasă, câmpii, și în final se varsă în fluviul Dunărea, la sud de București.
Bazinul râului Argeș cuprinde o vale lungă cu multe meandre, luminișuri cu iarba câmpului și pir, împrejmuite în luncă de păduri formate din salcie, plop și aninul negru, în care trăiesc iepuri, vulpi și mai multe specii de rozătoare. În zonele inundabile ale luncii Argeșului își găsesc adăpost și loc de cuibărit rața sălbatică, stârcul cenușiu, fazanul de câmp, cinteze și alte păsări sălbatice. Apele Argeșului sunt bogate în pește (crap, caras, biban etc.), fiind în același timp singurul loc din lume unde trăiește aspretele, specie de pește cu o vechime de peste 65 milioane de ani. 

Intervenția umană asupra Argeșului pentru asigurarea siguranței și dezvoltării urbelor învecinate și amenajările hidroenergetice au avut efecte controlabile, însă, datorită amplorii lor din ultimii 10 ani, exploatările de nisip și pietriș reprezintă un pericol real pentru zonă. 

Potrivit presei locale, sute de locuitori din județul Argeș au fost evacuați din case în urma inundațiilor din 2014 și și-au petrecut noaptea în școli, cămine culturale și alte adăposturi puse la dispoziție de autorități. Am discutat cu un localnic despre ce s-a întamplat în 2014, iar el ne-a spus supărat: «Ne chinuim foarte tare, cu creșterea animalelor, cu traiul. De când cu toate săpăturile de pe Argeș, apa parcă a venit din oceane și s-a revărsat asupra noastră. Casele ne-au fost distruse și toată agoniseala ni s-a dus pe apa sâmbetei. Terenurile cu pășune au fost inundate și animalele mor de foame, pentru că nu mai avem cu ce le hrăni».

Reprezentanții Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor au anunțat, prin intermediul presei, că balastierele sunt vinovate și pentru inundațiile din 2014 care au avut loc în județele Gorj și Vâlcea.

Și în județul Giurgiu, exploatările de pe Argeș au produs numai necazuri. Un localnic din Grădinari ne-a explicat că «extragerea nisipului si pietrișului a format gropi de circa 10 metri și curenți din cauza cărora au murit mai mulți oameni. Chiar la fosta balastieră de la Grădinari s-au înecat la începutul verii 3 persoane care locuiau în zonă și o cunoșteau. Apa curge mult mai rapid și probabil că vor mai fi și alte situații de oameni și animale luate de ape».
Am călătorit în zona Bolintin, unde am găsit câțiva pescari care se plângeau că «albia râului este distrusă datorită balastierelor, iar peștele a fugit din Argeș». Unul mai vorbăreț ne-a povestit că avea în trecut un loc bun de pescuit: «Mergeam la km 30 pe A1 și mă întorceam cu plasa plină de pește. De când s-a construit balastiera, nu mai pot pescui nici acolo. Ultima dată când am fost, am găsit apa crescută peste poate și foarte tulbure. Malul era surpat pe alocuri și chiar mi-a fost teamă să cobor prea mult spre apă. Am încercat cam 2 ore, dar până la urmă am renunțat la pescuit».
 

Tot de la ei am aflat că vegetația a sărăcit de-a lungul râului, în porțiunile în care au apărut balastiere, și au dispărut și păsările care își făceau cuiburi în ea.

I-am întrebat de ce nu se plâng autorităților și ne-au răspuns, dând din umeri dezamăgiți: «Nu se rezolvă nimic, balastierele aduc profit și locuri de muncă, nimănui nu-i pasă de noi și de peștele nostru».
Pe de altă parte, companiile care extrag nisipul și pietrișul realizează studii din care rezultă că intensitatea emisiilor de praf, nivelul zgomotului și al vibrațiilor se încadrează în normele în vigoare și că impactul asupra florei  și faunei se va produce pe o suprafață restrânsă, iar pentru aceasta, compania va realiza programe de reconstrucție ecologică.                                                                                                                                                     
Cristian Tetcu, președintele Asociației Ruralis, a declarat pentru HotNews că «nu există niciun fel de modalitate de a urmări, de a semnala și de a avea și niște rezultate în ceea ce privește exploatarea necorespunzătoare și câteodata ilegală a minereurilor din albia minoră a râurilor. Sunt multe balastiere care exploatează în acest fel, fiindcă, chiar dacă au autorizație de exploatare, nu respectă arealele și nici nu mai aduc zona respectivă la starea inițială, așa cum prevede legea».

Doina Pană, ministru delegat pentru Ape, Păduri și Piscicultură, a declarat în 2014 pentru Agerpres: «Dacă balastierele ar exploata numai cât trebuie, nu ar fi absolut nicio problemă. Și eu am primit foarte multe petiții din țară, astfel că m-am gândit că un radar al balastierelor ar putea fi foarte benefic».
În concluzie, este evident faptul că mediul natural al văii Argeșului a suferit modificări definitive și că această transformare are și va avea consecințe negative asupra animalelor și oamenilor din zonele învecinate, atâta timp cât nu se va schimba ceva.

Dacă ne grăbim, este posibil să avem șanse să inversăm efectele negative pentru viitor, dar pentru asta trebuie să acționăm toți și să susținem exploatarea rațională a resurselor naturale și refacerea zonele distruse, prin reconstituirea albiei râurilor și a reliefului din lunca inundabilă și repopularea lor cu animale.”

Acest articol a fost documentat și redactat de Diana Gabriela Ilie și Ruxandra Bulumac, eleve în clasa a VI-a B la Școala Nr.150 din București, sub coordonarea doamnei profesor Corina Kodjabashija.