ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Este 14 iulie și a trebuit să pornim din nou sistemul de încălzire, cel mai probabil îl vom stinge spre prânz și-l vom aprinde din nou diseară. Anul acesta a mers aproape fără întrerupere până la 1 iunie atât acasă cât și în farmacia în care lucrez. Nu locuim la munte sau în vreo țară nordică ci în Deva, un oraș cu un microclimat ce ar trebui să fie mai cald decât clima restului țării.

De câțiva ani suntem bombardați cu așa zise informații despre încălzirea globală, arderea combustibililor fosili este considerată un păcat întrucât generează bioxid de carbon. Oricât de absurd ar părea, pe ruinele creștinismului ecologiștii au construit un soi de religie lipsită de pietate dar plină de ură, personajele negative fiind îndeosebi capitalistul sau bebelușul alb, ambii pângărind-o pe mama Geea prin emisiile de bioxid de carbon. I se poate calcula chiar și mezinei de sub un an a familiei noastre un soi de amprentă de carbon, păcatul suprem în noua religie antiumană ce ni se propune. Într-adevăr pentru fetița de sub un an am pornit sistemul de încălzire dar cum afară sunt 15°C, în absența încălzirii, casa ar fi devenit neconfortabilă chiar și pentru copiii mai mari sau pentru adulți. În numele reducerii ”amprentei de carbon” suntem terorizați prin nivelul accizelor (taxe sub alt nume) cuprinse în prețul energiei pe care o consumăm, metanul folosit pentru încălzire a devenit un lux pentru mulți dintre noi, totul în scopul reducerii procentului de bioxid de carbon din atmosferă.

Deva, orașul în care trăiesc, este devastată de închiderile minelor din zonă, de concedierile succesive operate la Termocentrala Mintia din apropierea Devei. Aceasta a fost obligată să cumpere, pentru a fi lăsată să funcționeze, așa numitele „certificate de carbon” energia produsă devenind în mod artificial mai scumpă decât ar fi fost în absența tributului impus de ecologiști. Pentru multe familii din Deva certificatele de carbon înseamnă un salariu mai puțin, înseamnă probleme financiare sau sărăcie.

În vreme ce Termocentrala Mintia are dificultăți artificiale, prosperă personajele conectate politic care operează pe așa numita piață a certificatelor de carbon.

Taxele pe emisiile de carbon nu sunt nici mai mult nici mai puțin o taxă pe propria noastră existență, sunt prețul pe care ecologiștii consideră că ar trebui să-l plătim pentru a fi lăsați să trăim. Asta pentru că bioxidul de carbon este un gaz cu totul special, carbonul este elementul central al chimiei organice, chimia carbonului fiind chimia vieții. Astăzi plătim taxe pentru a fi lăsați să ardem metan sau benzină în sobele sau în mașinile noastre mâine vom plăti taxe pentru a fi lăsați să respirăm. Respirația noastră este un proces de oxidare cu totul similar din punct de vedere chimic cu procesele de oxidare ce se petrec într-o sobă sau într-un motor cu ardere internă. Chimia vieții animale produce energie și bioxid de carbon după cum și automobilele sau centralele termice produc energie și bioxid de carbon.

Trebuie să fim conștienți că fractura logică o reprezintă taxarea bioxidului de carbon, de îndată ce am acceptat-o, taxarea faptului că respirăm devine inevitabilă.

Să examinăm, pe scurt, chestiunea bioxidului de carbon, să înțelegem de ce nu avem voie să pierdem și această luptă.  Pentru aceasta nu trebuie studii post doctorale ci doar o diplomă solidă de liceu și un pic de modestie epistemologică.

Chestiunile strict fizice, chimice și biologice ale bioxidului de carbon sunt extrem de simple. Chimia carbonului este chimia organică. Dincolo de recentele distorsiunile semantice ale cuvântului organic, combustibilii fosili, petrolul, cărbunele etc sunt substanțe organice. Sunt plante și animale moarte.

De la ora de biologie din liceu trebuie să ne aducem aminte că pentru a trăi plantele transformă apa și bioxidul de carbon în carbohidrați  pe care-i înmagazinează în propria structură și în oxigen pe care-l elimină în aer.  Fotosinteza, după cum și etimologia cuvântului fotosinteză ne sugerează, înseamnă transformarea apei și a bioxidului de carbon, în prezența energiei soarelui, în carbohidrați cu eliminare de oxigen ca produs secundar al reacției chimice. Fotosinteza este un proces esențial pentru plante în vreme ce pentru animale esențială este respirația, anume folosirea oxigenului din aer pentru oxidarea hranei în vederea producerii de energie cu eliminare de bioxid de carbon. Din cele de mai sus observăm că viața vegetală este imposibilă în absența bioxidului de carbon iar cea animală este imposibilă în absența oxigenului, singura sursă semnificativă de oxigen atmosferic fiind procesul de fotosinteză anume transformarea biologică a apei și a bioxidului de carbon în zahăr și oxigen. Există excepții dar sunt marginale, nesemnificative cantitativ, fără semnificație practică pentru subiectul nostru.
 
Cele de mai sus sugerează că o creștere a concentrației atmosferice de bioxid de carbon va duce la o creștere accelerată a plantelor. Într-adevăr, în absența altor constrângeri, creșterea dincolo de proporția atmosferică a concentrației de bioxid de carbon dintr-o seră duce la dezvoltarea mai rapidă ale plantelor din seră. Crescând mai repede, plantele vor consuma mai mult bioxid de carbon ceea ce face să avem un sistem cu feedback negativ, adică un sistem care tinde către echilibru, foarte greu de destabilizat în perioade scurte de timp.  Mai mult, datele istorice arată că atmosfera, așa după cum ne așteptăm deja citind cele de mai sus, a cunoscut perioade în care concentrația de bioxid de carbon a fost mult mai mare, dincolo de cele 400 ppm din prezent. Am trecut prin perioade cu plante luxuriante tocmai pentru că trăiau într-o atmosferă bogată în bioxid de carbon, concentrațiile acestuia trecând dincolo de 7000 de ppm. Aceste plante le ardem (oxidăm) în prezent atunci când alimentăm automobilele, sau sobele cu care ne încălzim.

Într-adevăr bioxidul de carbon este un gaz cu efect de seră dar, așa cum am arătat mai înainte, viața a prosperat în prezența unor concentrații mult mai mari de bioxid de carbon decât cele din prezent, vegetația devenind mai abundentă. Faptul că temperaturile sau concentrațiile bioxidului de carbon variază de-a lungul timpului este motivul pentru care extragem petrol din nisipurile peninsulei arabe sau din Siberia. În prezent nu facem decât să consumăm, anume să oxidăm, vegetația luxuriantă care a crescut pe vremuri în regiunile de unde extragem petrol.

Acest articol nu încearcă sa familiarizeze cititorul cu diversele ere geologice sau cu detaliile proceselor care determină clima prezentă ci vrea doar să sublinieze o evidență: bioxidul de carbon este un gaz indispensabil existenței noastre. Dacă concentrația de bioxid de carbon scade viața vegetală este afectată. Iar dacă plantele încetează să producă oxigen nemaiavând bioxid de carbon și specia noastră va fi afectată. Pur și simplu bioxidul de carbon nu este un poluant ci reprezintă condiția fotosintezei, procesul care ne asigură oxigenul necesar respirației.

Sigur, ecologiștii pot replica că există cantități imense de bioxid de carbon înmagazinate în oceane. Ridicarea temperaturii oceanelor înseamnă eliberarea bioxidului de carbon înmagazinat în apă. Cu toții știm că dacă lăsăm să se încălzească un pahar cu apă carbogazoasă bioxidul de carbon va fi eliminat. Ora de fizică din liceu ar fi trebuit să ne ajute să replicăm că apa este substanța cu cea mai mare capacitate calorică existentă în natură, adică încălzirea oceanelor este un proces ce necesită nu doar timp ci și cantități imense de energie.

Pe de altă parte, există procese ce extrag din atmosferă cantități mereu mai mari de bioxid de carbon pentru a-l stoca în compuși extrem de stabili chimic cum ar fi carbonatul de calciu. Viața animală se protejează sau susține folosind compuși ai calciului și ai carbonului. Astfel scoicile, coralii sau chiar și planctonul extrag cantități imense de bioxid de carbon din atmosferă pentru a-l transforma în carbonat de calciu în vederea formării unor structuri de susținere sau de apărare. Scoicile, cochiliile etc sunt bioxid de carbon transformat în carbonat de calciu, reacția chimică fiind la îndemână pentru orice absolvent de liceu. Marmura nu este altceva decât carbonat de calciu fosilizat și cristalizat, anume bioxid de carbon sechestrat într-un compus chimic extrem de stabil.

Dacă interesul politic ar fi fost altul, anume nu criminalizarea producției de bioxid de carbon în vederea extorcării de taxe, cel mai probabil ecologiștii ar fi cerut isteric folosirea energiei termonucleare pentru a elibera în atmosferă bioxidul de carbon conținut în roci. Recifele de corali ar deveni peste noapte principalii inamici publici și nu simpatice victime ale industrializării.

Conservatorii sunt – în general – personaje cu ceva onoare, au o oarecare încredere în procesul de creație, sunt - cel mai adesea - reținuți în a folosi argumente eristice. Deși ar fi mult mai coerentă științific, mă îndoiesc că vom avea prea curând parte de o mișcare politică ecologist - conservatoare care să susțină genul de industrializare care să ducă la creșterea nivelului de bioxid de carbon din atmosferă în vederea creșterii randamentelor agricole și în vederea salvării vieții animale.
Pe termen lung ecologiștii vor rămâne așa cum îi știm, verzi pe din afară, roșii în interior.

Este de subliniat că există două tipuri de interese care vor face ca pseudoștiința încălzirii globale să nu dispară prea curând.
În primul rând avem chestiunile de ordin ideologic, criminalizarea bioxidului de carbon face ca orice activitate umană să devină taxabilă. Oamenilor activi, oamenilor cu inițiativă economică, le putem pune în cârcă și încălzirea globală nu doar eternele păcate inventate de agenda marxistă clasică.

În al doilea rând, criminalizarea bioxidului de carbon îi face pe actualii deținători de capital să aibă o poziție privilegiată față de cei ce vor să intre pe piață din cauza faptului că pentru activități simple trebuiesc investiții sporite de capital și trebuiesc ocolite reglementări birocratice complexe ce nu sunt la îndemâna unor nou intrați pe piață. Practic se reduce competiția prin eliminarea noilor veniți în favoarea firmelor foarte mari.

Companiile mari doresc reglementări de mediu complexe pentru a elimina de pe piață companiile mici, tările deja bogate fac subdezvoltarea tărilor sărace permanentă prin intermediul tratatelor internaționale privitoare la mediu.
 
Mă îndoiesc că oamenii care și-au pierdut slujbele (și) din cauza certificatelor verzi cumpărate de Termocentrala Mintia nu știu cele de mai sus. Terorismul intelectual al stângii ecologiste suspendă bunul simț, fiind practic imposibil să ne opunem arbitrariului cu adevăruri simple, imposibil de combătut.

Scriind cele de mai sus nu încerc să spun că grija pentru natură este ilegitimă, că nu trebuie să fim atenți la ce se întâmplă cu mediul în care trăim. Dimpotrivă, cred că este potrivit să iubim creația, este bine să nu mutilăm inutil ce este bun și frumos în jurul nostru. Atitudinea ce-mi pare potrivită este buna cuviință față de ceea ce putem vedea cu ochiul liber în jurul nostru. De asemenea cred că ar fi bine să fim sceptici față de teorii care tind să ne distrugă libertatea sau să ne scoată banii din buzunar.

În fotografie se poate observa un tei de aproximativ 350-400 de ani aflat în centrul orașului în care trăiesc, anume în Deva. Teiul nu a supraviețuit inițiativelor de „toaletare” ale primăriei PNL Deva. Din păcate nu ne revoltăm pentru că sunt distruși teii copilăriei noastre și a străbunicilor noștri ci manifestăm lângă teiul uscat pentru chestiuni lipsite de miză pentru deveni precum Roșia Montană, împădurire etc.
 
Înainte de a ne gândi la Roșia Montană sau la salvarea mamei Geea cred că se cuvine să facem ca istoria teiului și a aparatelor de aer condiționat din figură să nu poată fi repetată în orașul în care trăim.

Ideile au consecințe, ne pierdem timpul, banii, serviciul, suferim de frig din cauza unor idei primitive și false pe care nu le-am combătut la timp. Ar fi timpul ca aceste idei să fie combătute, să încercăm să nu le lăsăm moștenire copiilor noștri.