Nici un fel de blestem nu poate fi „de bine”, iar problema arzătoare a tăierilor ilegale de păduri ar trebui tratată cu seriozitate, în loc să fie aruncată „în derizoriul blestemelor cu vrăjitoare, sau al civismului de tip social justice”, consideră jurnalistul Cătălin Sturza într-o reacție la reclama cu vrăjitoare lansată de Greenpeace, care îi îndeamnă pe ecologiști să imagineze și să profereze ei înșiși astfel de imprecații, dar și să semneze o petiție pentru adoptarea Sistemului de Urmărire a Materialului Lemnos, pentru a face „legea mai puternică decât blestemul”.

Nu numai că organizația ecologistă Greenpeace România apelează la vrăjitoare pentru a promova oprirea tăierilor de păduri, o păpușă căreia i se taie ritualic gâtul devenind reprezentantul simbolic al tăietorilor de păduri și al neamurilor acestora, dar activiștii de mediu îi instigă și pe susținătorii campaniei să conceapă și să arunce, la rândul lor, alte blesteme, asupra celor care taie copacii și a familiilor lor.

Acest gen de incitare la ură pare să contrasteze cu principiile unei părți din societatea civilă, care, în urmă cu un an, se arăta ultragiată de Referendumul despre Căsătorie, pe motivul că ar dezbina societatea, stârnind un val de ură asupra unei minorități. Jurnalistul Cătălin Sturza întreabă retoric cum se face că mulți dintre detractorii campaniei pro-Familie din urmă cu un an se alătură acum îndemnului și campaniei ecologiste care stârnește ură la adresa unei întregi categorii de oameni, cu păcate evidente, dar căreia nu îi putem dori tot „binele” din blesteme.

„Păi cum rămâne, în primul rând, cu raționalismul și cu scepticismul? Nu credem în puterea rugăciunilor Bisericii, în puterea rugăciunilor sfinților, în puterea și valoarea simbolică a cinstirii moaștelor sfinților, dar credem în... blestemele vrăjitorești? Și credem că acestea ar putea avea efect? Sau avem o problemă doar când discutăm despre Biserică și despre sfinți, dar nu avem nici o problemă când vorbim despre blesteme, vrăjitorie și despre... duhurile răutății? 

Am putea să spunem că acest blestem este doar unul stilistic – că este o formă de a spune că situația este disperată și că se cer măsuri disperate; și, în subsidiar, că trebuie să îi blestemăm și să îi urâm pe cei care taie pădurile, „împreună cu toate neamurile lor”. În acest caz, ne putem întreba – asta să fie soluția? Să accentuăm ura și dezbinarea socială, într-o societate care este deja puternic dezbinată de ură? Nu ni se spunea acum un an că nu trebuie să participăm la referendumul pentru familie tocmai pentru că acesta ar fi „promovat ura” și ar fi dezbinat societatea? Deși atunci referendumul viza o problemă tehnică, care ținea de definiția căsătoriei între un bărbat și o femeie la nivelul Constituției, și nu îmi amintesc să fi văzut pe undeva vreun spot în care să fie blestemate anumite categorii de oameni, „împreună cu neamurile lor”. Și, deși Biserica a insistat că adevărata toleranță, care este toleranța Evangheliei, înseamnă să urăști păcatul, dar să îl iubești pe păcătos. Cum se face că mulți dintre aceia care atunci boicotau referendumul invocând aceste pretexte se alătură acum îndemnului și campaniei Greenpeace?”, se întreabă jurnalistul Cătălin Sturza într-un articol publicat luni pe portalul Adevărul.ro  

Acesta atrage atenția asupra faptului că la fel cum practicile vrăjitorești se întorc adesea împotriva celor care le generează, tot astfel, „îndemnul la ură și dezbinare”, deși în numele unei cauze bune, nu poate aduce schimbări în bine, putând să accentueze și mai mult faliile deja foarte adânci din societatea românească.

„În orice caz, clipul Greenpeace prezintă un blestem explicit, care pare să fie mai mult decât o simplă figură de stil. Iar cei care știu câte ceva despre practicile vrăjitorești știu și că astfel de blesteme care lucrează cu duhurile răutății și cu puterile întunericului se întorc adesea împotriva celor care le lansează (discut aici în paradigma clipului, și a celor spuse de acele vrăjitoare). Nici un fel de blestem nu poate să fie „de bine”. Așa cum îndemnul la ură și la dezbinare, chiar și pentru o cauză bună, nu poate să aibă nici un fel de efecte sociale benefice. Și, la fel cum blestemele pot zdruncina mințile și sufletele celor care le folosesc și le aruncă, la fel astfel de abordări pot zdruncina mințile și echilibrul unei societăți care crede că poate rezolva problemele sociale prin ură și prin dezbinare. Și nici un fel de abordare socială de acest fel nu poate să fie „de bine” ”, concluzionează jurnalistul Cătălin Sturza. 

Pledoaria acestuia poate fi citită integral pe pagina Adevărul.ro