ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Planeta ar putea număra 8,5 miliarde de persoane în 2030, potrivit ONU. Care ar putea fi soluțiile pentru a asigura hrana pentru un astfel de surplus de populație și unde ar trebui să locuiască noii locuitori ai planetei pentru a nu accentua degradarea mediului și pentru ca noile colonii să dispună de resursele necesare? 

Potrivit unor declarații recente ale lui Nicolas Sarkozy, suprapopularea mondială este un risc mai important pentru umanitate decât schimbarea climei.
 
O persoană care ajunge astăzi la vârsta de pensionare a văzut populația triplându-se de la nașterea sa. În jur de 7,3 miliarde de oameni trăiesc azi pe Terra iar estimările ONU evocă o ipoteză de creștere medie de până la 8,5 miliarde de oameni în 2030, 9,7 miliarde în 2050 și 11,2 miliarde în 2100.

Chiar dacă nu ar exista schimbarea climei și consecințele sale asupra productivității agricole, aprovizionării cu apă potabilă și gradului de habitabilitate al anumitor regiuni de pe glob, tot ar exista o problemă cu resursele.

Vor trebui deci găsite soluții viabile pentru a-i hrăni pe toți acești oameni.

Prima dintre soluțiile propuse este reducerea numărului de nașteri. Aceasta ar fi soluția logică — întrucât nu există suficiente resurse, ar trebui prevenită creșterea populației, de exemplu condiționând ajutorul internațional de reducerea numărului de nașteri sau introducând la nivel mondial 'alocațiile familiale în sistem invers' pentru a recompensa familiile cu mai puțin copii, în special în țările cu o creștere puternică.

A doua soluție propusă este reducerea risipei alimentare. Nu este poate o soluție pe termen lung, dar omenirea produce cantități colosale de hrană fără a le consuma. Recent, se estima că în Europa ar putea fi hrănite 200 de milioane de persoane în plus cu produsele care nu se consumă și, odată ajunse în pragul expirării, ajung să fie aruncate.

O altă soluție propusă este aceea de a aduce o evoluție a producției agricole, care trebuie să țină cont de schimbarea climei printr-o adaptare a culturilor. În prezent s-a calculat că risipa resurselor la nivelul producției ar permite hrănirea a trei miliarde de persoane suplimentare. Cifra poate părea una nerealistă, dar ea este rezultatul unui studiu desfășurat la universitatea din Minnesota. Potrivit autorilor, oamenii ar trebui să mănânce mai mult din ceea ce produc și deci să reducă proporția de culturi consacrate biocarburanților și alimentației animale. S-ar putea astfel ameliora practicile agricole în special în regiunile în care producția este mai puțin importantă, precum în Asia, Africa sau Europa de Est.

O soluție care ține de regimul alimentar este consumul de pui și de... insecte. Reducerea proporției culturilor consacrate alimentației animale ar reprezenta un câștig colosal, scrie suplimentul Le Nouvel Observateur. Asta ar însemna ca oamenii să mănânce mai mult carne de pui și de porc decât carne de vită, care consumă de șapte până la opt ori mai multe calorii. Și poate să treacă la consumul de proteine provenite din insecte.

Nu în ultimul rând, oamenii ar trebui să colonizeze Marte și spațiul în general, apreciază autorul articolului. Nu este o soluție pe termen foarte scurt dar astfel se poate pregăti viitorul. Elon Musk și-ar dori înființarea unei colonii de un milion de persoane, minimul necesar pentru ca ea să fie autosuficientă. La rândul său, miliardarul Jeff Bezos visează la stații spațiale care să servească și de uzine și de colonii, cu milioane de persoane în orbită. La acestea s-ar putea adăuga coloniile lunare și, de ce nu, unele situate chiar mai departe. Dar este puțin probabil ca aceste soluții să fie folositoare până la sfârșitul secolului pentru rezolvarea problemei suprapopulării, scrie Le Plus.

Unde însă ar putea să locuiască surplusul de locuitori ai planetei din următoarele decenii? Este obiectul reflecțiilor a doi cercetători de la universitățile Harvard și Arizona, care au studiat problema sub unghiul planificării urbane la scară mondială. Ei remarcă în special că expansiunea actuală, în special în regiuni urbane dense precum Asia și Africa, provoacă o degradare a mediului.

Ar trebui deci să existe o planificare, atât la nivel local, cât și la nivel mondial. În acest sens, regiunile lumii care ar putea găzdui populații importante fără a agrava degradarea mediului local și planetar ar trebui să dețină prim-planul. De cealaltă parte, ar trebui excluse regiunile suprapopulate, zonele sărace în resurse potențiale sau sectoarele care trebuie protejate datorită diversității lor naturale. Or, hrănirea unui miliard de persoane suplimentare în următorii 15 ani ar reprezenta câteva sute de milioane de hectare de culturi.

Din punctul de vedere al oamenilor de știință, există totuși regiuni ale lumii capabile să găzduiască un excedent de populație de manieră durabilă. Ei au exclus din calcul zonele în care aprovizionarea cu apă potabilă ar putea pune probleme, regiunile aride, glaciare, cele în care se află specii animale sau vegetale unice sau zonele în care densitatea populației depășește deja 100 de persoane pe kilometru pătrat, ceea ce ar exclude cea mai mare parte din Europa, Orientul Mijlociu, India, China și vestul SUA. De asemenea, ei recomandă să se țină cont de efectele previzibile ale schimbării climei.

Ce rămâne? 'Marile întinderi din America de Sud, zonele din sudul Canadei și nordul SUA, zona de centru-sud a Africii, părțile Asiei aflate la nord de Himalaya și diverse părți ale Oceaniei', susțin autorii studiului. Aceste regiuni ar putea să furnizeze resursele necesare pentru a răspunde nevoilor unor noi populații.

Rămâne problema că regiunile în chestiune, chiar dacă ele sunt primitoare în teorie, nu dispun de atracțiile pe care le-ar căuta potențialii coloniști. Atracția prezentată de orașele deja industrializate, iluzia de găsi de lucru, dorința de a se alătura celor apropiați care s-au instalat deja într-o metropolă sau alta, sunt tot atâtea stimulente individuale pentru a continua mișcările de populații existente sau creșterea zonelor cu urbanizare exponențială.

A pune în practică o astfel de soluție nu este simplu, iar autorii sunt conștienți de acest lucru. 'O astfel de viziune presupune o coordonare la scară mondială și necesită politici internaționale și naționale pentru protecția mediului, dezvoltare urbană și migrațiile umane', au afirmat ei. Asta ar putea însemna să se investească pentru a crea noi orașe și noi exploatații agricole și să se realizeze într-un anumit mod o planificare a colonizării în zone foarte extinse de pe planetă. În plus, ar fi necesar ca guvernele să fie capabile să investească în proiecte de viitor pe termen lung. Utopic?, se întreabă retoric autorii articolului.