ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Un monstru s-a născut în dezastrul nuclear de la Cernobîl. În interiorul ruinelor reactorului nuclear care a explodat pe 26 aprilie 1986 a apărut unul dintre cele mai periculoase lucruri din lume.
 
În perioada imediat următoare exploziei, 300 de secunde în apropierea „monstrului” însemnau moarte sigură. Chiar şi acum, când puterea sa devastatoare a mai slăbit, el nu înseamnă altceva decât căldură şi moarte.

"Piciorul elefantului” reprezintă o masă solidă formată din combustibil nuclear, amestecat cu beton, nisip şi material izolant, topit din cauza căldurii devastatoare din timpul şi de după explozie.
 
Aşa-numitul "picior” se află sub locul în care era situat nucleul reactorului. În 1986, nivelul radioactiv al acestuia atingea cifra de 10.000 de radiaţii Röntgen pe oră, iar orice om care s-ar fi apropiat de el ar fi fost iradiat în mod fatal în mai puţin de un minut, conform rarehistoricalphotos.com.

După 30 de secunde în apropierea sa, o persoană s-ar fi simţit ameţită şi slăbită timp de cel puţin o săptămână. După două minute de expunere, orice persoană ar fi manifestat stări hemoragice. După patru minute s-ar fi instalat febra, diareea şi vărsăturile, iar cinci minute de expunere i-ar mai fi oferit persoanei doar două zile groaznice de trăit.

După ce flăcările exploziei au fost stinse, cei prezenţi la faţa locului au încercat să descopere miezul radioactiv devastator. Abia după şase luni de investigaţie, aceştia au găsit "piciorul elefantului”.
 
Cu ajutorul unei camere video teleghidate, o masă puternic radioactivă a fost descoperită în subsolul Unităţii 4 a centralei nucleare. Avea doi metri lăţime şi cântărea sute de tone. Ciudatul nume i-a fost dat după forma de picior de elefant pe care o avea substanţa solidă ucigătoare, potrivit evz.ro.
 
În mai 1986, sovieticii au început construirea sarcofagului, o carapace imensă de beton, care avea rolul de a izona zona puternic radioactivă de exterior. Interiorul sarcofagului va rămâne, însă, radioactiv timp de 100.000 de ani.

În plus, toţi cei care au luptat cu flăcările imediat după producerea dezastrului sau au participat la construirea sarcofagului au murit în cel mult un an de la explozie.