Duminică, 18 februarie, la Boholț în Făgăraș, a avut loc o șezătoare, așa cum era odată, al cărei scop este readucerea la viață a tradițiilor locale, amenințate de uitare și nepăsare. Astfel, Căminul Cultural din localitate a răsunat cu cântece și jocuri tradiționale, dar și cu  „loalele", „datul litrelor", obiceiuri din vechime, informează Făgărașul Tău.

Șezători autentice la Boholț nu s-au mai organizat din anii 50-60, spun bătrânii satului, dar duminică, 18 februarie, femeile satului, îmbrăcate în costume naționale, s-au strâns pentru a-i face zestre unei viitoare mirese.

„Ne-am hotărât astăzi, de Lăsatul Secului pentru postul Sfintelor Paști, să organizăm o șezătoare de femei în Boholț, în care femeile care vin, să lucreze și fac o clacă pentru nuntă. O mireasă se mărită în grabă și nu are zestrea terminată, așa că femeile s-au unit toate pentru a-i finaliza zestrea și toate cele care sunt necesare pentru nuntă. În cadrul șezătorii, șezătoarea fiind de femei, iar femeile veneau singure la șezătoare, ulterior interveneau și bărbații care erau considerați oaspeți în casă. De aceea, când se juca, femeile erau obligate să invite bărbații, ei fiind oaspeți în șezătoare. Șezătorile erau mai multe în sat, cu rolul și de comuniune a femeilor, dar și de lucru. Ele se întâlneau seara, era un scop bine bine determinat: acela de a lucra și împleteau lucrul cu distracția. În felul acesta, petreceau serile lungi de iarnă împreună, cu folos. Iarna, de obicei se făceau lucrurile grele în casă, cum ar fi: țesutul, făceau cămășile, ciorecii, hainele care erau necesare atât pentru iarnă, cât și pentru vară și în felul acesta s-a ajuns să fie mai multe șezători într-un sat. Femeile tocmeau o gazdă pe care o plăteau, de obicei era o familie mai săracă, de oameni în vârstă, fără copii. Acolo se adunau toată iarna, seară de seară, femeile dintr-o zecime, dintr-o parte a satului. În felul acesta, ele economiseau acasă și căldură și lumină. Ele lucrau de mână, uneori migălos și aveau nevoie de lumină. Cu toate că era slabă, se luminau cu lămpi pe gaz, și în felul acesta economiseau gazul acasă pentru că toate, în șezătoare lucrau sub aceeași lampă. În fiecare seară, aducea câte o femeie gazul la lampa respectivă iar la sfârșitul iernii, gazda era plătită cu bani", a povestit pr. Ioan Paroș, parohul satului Boholț, pentru Făgărașul Tău.
 


„La șezătoare s-a ajuns să fie obiceiuri destul de multe. La șezătoare s-au întâlnit oamenii și după șezătoare s-au făcut nunți. E obiceiul că dacă unui băiat îi plăcea de o fată, venea la șezătoare și îi făcea cadou o furcă de tors. Furcile de tors sunt foarte frumos sculptate, au oglinzi puse pe ele și cât de mult îi plăcea fata, atât de mult împodobea furca. Ei bine, dacă venea alt băiat și îi plăcea de o fată, îi rupea furca primită de la celălalt și făcea el alta. În felul acesta, era el cel privilegiat în ochii fetei. Am inclus și această poveste în șezătoarea noastră", a mai spus părintele paroh.

În șezătoarea organizată duminică la Boholț, organizatorii au încercat să respecte cu strictețe toate obiceiurile legate de această adunare.

„Femeile cântau, de fapt una cânta și celelalte jucau dacă nu erau bărbații veniți pentru că nu aveau muzicanți la șezători. Costa mult să chemi în fiecare seară muzicanți. Însă, în felul acesta își petreceau până după miezul nopții timpul și cu ce femei am discutat pentru a pune la punct programul acestei șezători, toate spuneau că era  frumos pe vremea aceea. Toate sunt în nostalgie și le-am spus că privesc cu nostalgie pentru că șezătorile erau legate de tinerețea lor. Ele au spus că se distrau foarte bine la șezătorile respective", mai povestit pr. Ioan Paroș.
 
 


Și pentru că șezătorile se organizau până înaintea Postului Paștelui, un obicei din Boholț este cel al „loalelor". Personaje urâte, loalele „furau carnea" și astfel localnicii, și în special copiii, nu mai primeau mâncare „de dulce" pe toată perioada postului.

„Loalele sunt niște personaje fantastice care veneau în sat, pe ulițele satului și speriau copiii în general, părinții folosindu-se de această sperietură spunând că au venit loalele și au furat carnea și în felul acesta se lăsa sec. Copiii nu mai cereau carne pentru că au venit loalele și au furt-o și atunci era foarte simplu să-i convingă pe copii", ne-a mai povestit părintele paroh.

Un alt obicei din cadrul șezătorilor era „datul litrelor".

„Șezătoarea se încheia cu obiceiul „Datul litrelor" și care reprezintă de fapt cinstea pe care o făceau femeile care erau proaspăt căsătorite, de bucurie că s-au căsătorit, dar și nașele care cununaseră, înaintea șezătorii. Astfel ele veneau la femei și dădeau litrele, adică le cinsteau pentru evenimentul pe care l-au trăit", a mai spus părintele.

Duminică, 18 februarie, zeci de localnici au retrăit frumoasele vremuri ale șezătorilor. Autoritățile locale vor ca acest obicei să fie organizat în fiecare iarnă, de acum încolo, scrie Făgărașul Tău.

„Am organizat o șezătoare la Boholț cu femeile și bărbații satului Boholț, dar și cu loalele, niște bărbați mascați, specific acestei zone. De asemenea, în șezătoare vor intra și lăturenii care sunt cei din satul Beclean, cu câteva cântece. Vor fi jocuri specific satului Boholț, Hodoroaga, dar și Învârtită, Poșovoaică, Sârbă, care sunt specifice Țării Făgărașului. Vă spuneam de lătureni iar obiceiul era  ca la unele șezători ale satului Boholț să fie primiți și cei din satele vecine, aceștia numindu-se lătureni, adică din lături. Totul se conturează pe ideea de a face zestre pentru o viitoare mireasă din satul Boholț. Femeile sunt adunate în șezătoare ca să ștrincănească  pentru că mireasa este una mai sărăcuță, iar femeile satului se adună să croșeteze și să-i facă zestre. Vor fi strigături specifice pentru mire, mireasă, nași. Vor fi cântece specifice satului, povești de șezătoare, cât și știrile satului, care se discută aici de către femei”, a spus Claudiu Motrescu, primarul comunei Beclean.