„A fost nedrept și nedemn ca din cei 80 de ani de la masacrul de la Fântâna Albă, 50 să fie ani de tăcere”, a spus PS Damaschin Dorneanul joi la parastasul oficiat pentru cei aproximativ 3000 de români uciși în data de 01 aprilie 1941 în pădurea Varnița.

 

Evenimentul a debutat la ora 16:00 cu slujba Parastasului pentru sufletele românilor căzuți la Fântâna Albă, oficiată de Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.

Slujba a fost oficiată de Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Sucevei în „Portalul Memorial Golgota Neamului – Fântâna Albă” de la Mănăstirea Putna.

„Jumătate de veac s-a dorit a se trece totul sub uitare. Au mai scris gazetele din Bucovina în primii ani după 1941, au jelit în doină și versuri rapsozii și poeții dar, oficial, nici până acum la nivel de stat, nimeni nu și-a recunoscut vinovăția pentru cele întâmplate în acea primăvară, dar și în lunile și anii care au urmat. Dimpotrivă. Astăzi, unii încearcă să schimbe istoria și să prezinte în mod voit și malițios evenimentele petrecute acum 80 de ani într-o nouă lumină, nu numai diferită, ci chiar opusă evenimentelor reale”, a semnalat ierarhul.

 

Activitatea reprezintă un omagiu adus românilor care au fost uciși pe 1 aprilie 1941 în timp ce încercau să treacă din partea de nord a Bucovinei, ocupată de Uniunea Sovietică, în patria mamă.

 

 

Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul a rostit un cuvânt prin care le-a amintit celor prezenți sacrificiul pe care l-au făcut românii din nordul Bucovinei în ziua de 1 aprilie 1941. „Oamenii locului, urmașii victimelor sau supraviețuitorii, cei puțini dintre cele peste 3000 de persoane angajate în drumul spre România, nu au uitat. Preoții au purtat în rugăciunile lor nume și nume ale celor ce au fost secerați de glonț sau de foamete sau de frig în deportările ce au urmat. E drept, mulți oameni au purtat frica în sân și taina era mai mult șoptită, când urechea atentă a securității sovietice spiona localitățile din Bucovina de Nord. Pentru alții, groaza acelei nopți când, răniți, au fost vânați prin păduri, scăpând totuși cu greu, i-a făcut să nu se mai poată întâlni cu locul acela, nici măcar acum, în vreme de pace. Cu toate acestea, puținele semne de viață din partea memoriei au așteptat, răbdătoare, până când tăcerea s-a transformat în toacă și clopot.”

Preasfinția Sa a făcut un îndemn la neuitare, la recunoștință și la pomenire în veșnicie. „Azi nu putem fi acolo, pe locul unde a curs atâta sânge. Dar de aici, de la Putna, aprindem lumânare de recunoștință și lumină de aducere aminte, încă o dată și încă o dată. Și vom trage îndată toate clopotele de la toate bisericile Bucovinei ca sunetul lor să fie auzit nu doar de frații de dincolo, ci și de cei care ar mai cuteza să fie urmași ai celor ce acum opt decenii stăpâneau prin opresiune, prin frică, prin neomenie. Facem acestea toate ca nu cumva, din neatenția și neglijența noastră, să se aștearnă din nou tăcerea. Și jertfa lor, a fraților români din nordul Bucovinei, să fie uitată, să fie condamnată la uitare pentru alți 50 de ani. Căci este nedrept și este nedemn nu doar înaintea oamenilor, ci, mai cu seamă, înaintea conștiinței și înaintea lui Dumnezeu.”

 

 

 

În cuvântul său, părintele arhidiacon Vasile Demciuc a subliniat importanța faptului că istoria este prezentul oamenilor care au trăit în trecut și a prezentat motivele pentru care este esențială pomenirea celor care s-au jertfit pe 1 aprilie 1941. „Comemorarea celor morți acum optzeci de ani la Fântâna Albă este o manifestare cultică; cultul eroilor susține cultura recunoștinței și a comuniunii între generații. Comemorarea celor decedați și cultul eroilor contribuie la dezvoltarea culturii recunoștinței și a comuniunii între generații. Veșnica lor pomenire din neam în neam înseamnă eterna lor comemorare din generație în generație. Cultul morților exprimat prin pomelnice, monumente funerare și cimitire constituie expresii de necontestat ale continuității ca neam sau popor, mărturii ale istoriei permanenței românești și ale spiritualității naționale. Numai un popor statornic, un popor care iubește pământul său, țara sa, a putut transmite din generație în generație limba și obiceiurile sale.”

Doamna academician Alexandrina Cernov a vorbit despre primul moment de comemorare, petrecut în anul 1991, a prezentat momentele care au precedat cumplitul masacru și a subliniat faptul că în cărțile de istorie acest eveniment nu este menționat. „Astăzi este o lecție de istorie mai ales pentru tinerii care poate au aflat pentru prima dată ce s-a întâmplat. Pentru că aceasta este deja o istorie tragică. O istorie care continuă astăzi. (...) Dezinformările continuă și lupta noastră continuă. Cum continuă la noi, în nordul Bucovinei, lupta pentru români, pentru limba română pe care ne-o fură din școlile care treptat se închid.”

Domnul Dorin Popescu, fost vice-consul al României la Cernăuți, a ținut un cuvânt despre cea mai frumoasă dintre Româniile posibile și despre românii din Valea Siretului care au fost asasinați. „Nu există poveste de iubire și de credință mai frumoasă decât România în toată istoria noastră. Dacă vrem, deci, să știm care este cea mai frumoasă dintre Româniile posibile, o găsim în privirile din urmă ale celor care se hotărăsc să moară pentru ea.”

Senatorul Viorel Badea, Președintele Comisiei pentru Cultură și Mass-Media din Senatul României a vorbit despre darul de a fi român și despre cinstirea celor și-au dat viața la Fântâna albă. „Trebuie să mărturisim această istorie însângerată. Să mărturisim jertfa acestor oameni pentru că pe această jertfă trăim noi astăzi. (...) Datoria noastră este să îi ținem vii în sufletele noastre și să le mărturisim celor care vin după noi această viață a lor.” Domnul senator a menționat faptul că în acest an evenimentul de tristă amintire va fi introdus în cărțile de istorie.

Gheorghe Coroamă, primarul comunei Putna, a vorbit despre eroii executați în urmă cu optzeci de ani și a subliniat importanța momentelor de comemorare în cinstea lor. „Avem nevoie ca asemenea evenimente emoționante, cum este cel de astăzi, să se petreacă pentru că atât mai putem face pentru marii noștri înaintași. (...) Faptele și sacrificiul lor să fie pentru noi exemplu de patriotism și dragoste de țară.”

Un moment deosebit a fost recitalul susținut de reprezentanții ansamblului vocal-folcloric „Perla” al Școlii Populare de Artă și Civilizație Românească „Ciprian Porumbescu” din Cernăuți, condus de domnul Iurie Levcic.

Și grupul bărbătesc „Răzeșii Bucovinei” din Horodnicu de Jos a prezentat un moment artistic. „Să nu ne uitați” s-a intitulat recitalul de muzică, poezie și fragmente biografice susținut de Grupul vocal instrumental „Ai lui Ștefan noi oșteni” al Liceului Tehnologic „Ion Nistor” Vicovu de Sus.

La data de 1 aprilie este comemorată Ziua națională de cinstire a memoriei românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și din alte zone, ale deportărilor, ale foametei și altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie, instituită prin Legea 68/2011.

La 2 iulie 2018, la Mănăstirea Putna a fost sfințit Portalul Memorial Golgota Neamului – „Fântâna Albă”. Portalul cuprinde o poartă monumentală, o troiță de piatră, spații pentru depunerea de flori și aprinderea de lumânări, inscripții cu numele satelor de unde au pornit spre România cei uciși în masacrul din 1941 și o fântână. Portalul a fost realizat de către mănăstire pe locul unei troițe ridicată la 1 aprilie 2011 în memoria victimelor masacrului de la Fântâna Albă, la inițiativa Departamentul pentru Românii de Pretutindeni din cadrul Guvernului României.