ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


„Colindele Profesorului” de religie, fizică și etnologie Ioan Sorin Apan, îngrijite de Alexandru Gecse, ucenicul și acompaniatorul său, au fost lansate sâmbătă seară la Catedrala Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului” din Piața Sfatului din Brașov. Cartea, publicată la editura Suflet Transilvan, reunește colinde, cântări de Paști și cântece populare din zestrea centrului pentru promovarea tradițiilor românești „MiniSatul Sf. Andrei”, întemeiat de Sorin Apan, care a cooptat generații întregi de elevi din liceele „Nicolae Titulescu” și „Andrei Șaguna”, precum și din Seminarul Teologic „Dumitru Stăniloae” din Brașov. În afară de atelierul de cântece și dansuri populare, păstorit de prof. Ioan Sorin Apan, MiniSatul mai avea și cursuri de încondeiat ouă, de pictură a icoanelor pe sticlă, precum și de încrestări pe lemn (cel din urmă, păstorit de meșteșugarul și fostul deținut politic Nicolae Purcărea din Șchei).
 
Lansarea cărții de colinde s-a desfășurat în biserică, după vecernia din ajunul praznicului Sfântului Nicolae, fiind prezenți doar preoții și autorul cărții, iar publicul și prietenii MiniSatului au putut urmări și interveni prin Facebook. Alături de autorul Alexandru Gecse, inginer și taragotist, fost membru de frunte al „cetei lui Apan” și actual întemeietor de alte grupuri folclorice, au vorbit protopopul Brașovului, pr. Dănuț-Gheorghe Benga, scriitorul și prezentatorul TV pr. Cristian Muntean, precum și directorul editurii, pr. Costin Butnar.

„Vă invităm sâmbătă, 5 decembrie 2020, de la ora 18.00, la lansarea volumului Colindele Profesorului - Culegere de colinde, cântări de Paști și cântece populare adunate de Ioan Sorin Apan, de Alexandru Gecse, recent apărut la Editura Suflet Transilvan. O întâlnire #online #live cu autorul și invitații Pr. Dănuț-Gheorghe Benga, Protopopul Brașovului și pr. Costin Butnar, directorul Editurii”, este descrierea de pe pagina de Facebook a evenimentului.

Ce este atât de special în legătură cu aceste colinde „ale profesorului” Apan? Că ele au fost adunate, pe parcursul mai multor decenii, din lucrări de etnologie sau prin viu grai de la bătrânii satelor, apoi au fost predate mai multor generații de tineri elevi din liceele brașovene, în contextul redeșteptării spirituale de după Revoluție. Sunt colinde arhaice, puțin cunoscute, cu o bogată încărcătură simbolică, ce au prins din nou viață în vocea și inima tinerilor de ieri și de azi, care nu doar că au învățat să le cânte, dar au și cutreierat orașul, țara și diaspora în cadrul excursiilor și spectacolelor oferite de „MiniSatul Sf. Andrei”.
 
Ca o impresie subiectivă, când apărea „ceata lui Apan” pe o scenă sau într-o biserică, plină de flăcăi și fete de toate vârstele, îmbrăcați românește, cu haine și instrumente tradiționale, locul căpăta o însuflețire și un ritm aparte, producându-se descărcări emoționale de o asemenea intensitate, încât spectatorii lăcrimau sau aveau impresia că au ieșit din timp și din vremuri, fiind transportați nu în altă epocă, ci mai aproape de Cer. 
 
Pentru cine a cunoscut colinda MiniSatului, atât cea cântată cât și cea călătoare, acest dar preluat din strămoși și împărțit cu generozitate celor prezenți, dar și generațiilor viitoare, a reprezentat o zestre sufletească și o luminare a inimii, trăiri care nu se șterg niciodată. Mărturie în acest sens au dat foștii membri ai MiniSatului, de toate vârstele și din toate promoțiile, care au comentat live în timpul lansării culegerii de Colinde ale Profesorului.
 
Această carte este o ocazie în plus pentru cei care le-au purtat pe buze, să le repete, iar pentru cei care nu le-au descoperit încă, să le învețe. Încă din timpul vieții, prof. Ioan Sorin Apan a lansat alte două cărți inspirate de texte ale acestor colinde-unicat: Taina Cerului (Astronomie și Folclor) și Taina Mării Negre (Oceanografie și Folclor). Dacă în acelea era vorba de teorii filozofice bazate pe texte vechi, în cartea „Colindele Profesorului” sunt prezentate doar textele și notele cântecelor populare adunate de el pentru toate perioadele anului (Crăciun, Paști, Sânziene, cununa secerișului ș.a.).
 
Trebuie notat că fiecare membru mai de seamă și-a întemeiat, după experiența MiniSatului, propria ceată de colindători, astfel răsărind prin diferite localități din afara Brașovului replici mai mici ale fostului grup de tradiții și obiceiuri. O mărturie în acest sens o dă însuși realizatorul culegerii de colinde, Alexandru Gecse, care se mândrește că are în grijă nu mai puțin de trei astfel de „cete” de colindători.

 
Alexandru Gecse a relatat cum i-a venit ideea adunării la un loc a repertoriului de colinde culese de îndrăgitul dascăl brașovean.
 
„Plănuiesc într-adevăr de mulți ani această carte, dar, cum Bunul Dumnezeu are planurile Lui, iată că a venit abia acum momentul să vă pot oferi în dar prin această carte și pe profesorul Sorin Apan. Am încercat să adun în această lucrare cam tot ce am învățat eu, timp de 20 de ani, cât am colindat cu profesorul Ioan Sorin Apan. Este vorba despre colinde, cântări de Paști, cântece populare și chiar melodiile instrumentale pe care le cântam cu profesorul Apan. Astfel, veți găsi un număr de 130 de piese: 78 de colinde, 7 cântări pascale, peste 30 de cântece populare și 8 melodii instrumentale. Cartea aceasta este îngrijită de mine doar din punct de vedere muzical, iar în pagina de titlu este specificat astfel: colinde, cântări de Paști, cântece populare adunate de Ioan Sorin Apan. În descrierea CIP a Bibliotecii Naționale este trecut chiar d-l profesor. Pentru asta, îi mulțumesc părintelui Costin Butnar, care este și editorul acestei cărți și care mi-a dat sfatul bun în această direcție. Mulțumesc părintelui protopop Dănuț-Gheorghe Benga pentru frumosul cuvânt cu care este deschisă această carte. Mai am de adresat mulțumiri și fiicei profesorului, Maria Apan, și Nicoletei Suciu, cu care m-am sfătuit în încercarea de a nu omite nici una dintre colinde și de a completa câteva versuri pe care eu nu le mai rețineam. E foarte ușor la un asemenea număr de colinde să uiți vreo două-trei. Mari mulțumiri doresc să îi transmit și profesorului Ioan Iosif Ucu, care m-a mai sfăruit pe ici - pe colo, eu nefiind un muzician, precum și lui Octavian Chende pentru cea mai frumoasă fotografie în care apare profesorul Apan și pe care am folosit-o cu drag pe coperta acestei cărți. Vă mulțumesc tuturor celor care simțiți intensitatea acestui moment. Mi-aș fi dorit ca acest eveniment să fie cu totul altfel, să se termine, cum s-ar fi cuvenit, cu o colindă, dar vremurile pe care le trăim nu ne permit, așa că am optat să facem online. Dar poate că, de acolo de sus, profesorul Apan a făcut în așa fel încât această carte să iasă chiar acum, pentru a îndulci un pic perioada asta grea în care ne e dat să trăim! Vă mulțumesc tuturor, vă iubesc cu aceeași iubire necondiționată, învățată de la profesorul Ioan Sorin Apan”, a mărturisit ing. Alexandru Gecse, inițiatorul apariției editoriale și cel care l-a acompaniat la taragot pe regretatul acordeonist și dascăl timp de două decenii.    

La rândul său, părintele protopop Dănuț-Gheorghe Benga, fost elev al profesorului din primele generații (anii 80), și-a amintit despre modul în care acesta le transmitea tinerilor dorul de colindat și de Hristos, precum și activitatea de dascăl și pictor în domeniul științelor naturii, iar mai apoi, al teologiei.

„În seara de Sfântul Nicolae, cetele de feciori primeau binecuvântarea din partea preotului de la parohie și persoanele mai în vârstă mergeau la casa unde se adunau colindătorii și începeau pregătirea pentru Crăciun. Această carte e o idee minunată, realizată în niște condiții grafice deosebite, foarte frumos aranjată, cu fiecare colindă având prima strofă pusă pe note, ceea ce ușurează mult învățarea acestor colinde. Sunt colindele pe care d-l prof. Ioan Sorin Apan a început să le cânte împreună cu generațiile de elevi încă din 1984. Nu am menționat în prefață, cam din 1985 am spus eu, dar într-un grup mai restrâns, în casa părintească de pe strada Nicolae Iorga, acolo unde am mers un grup de elevi ai dânsului și i-am colindat și pe părinții dânsului. Îmi aduc aminte de acea seară frumoasă. Numai la lumina lumânărilor am cântat câteva ore colinde, pe care le-am repetat cu dânsul în mare taină într-o perioadă foarte dificilă, pe vremea aceea. În această carte, d-l Alexandru Gecse a adunat aceste colinde pe care, de fapt, și d-l profesor Apan le-a strâns din Maramureș în special, zona atât de dragă lui, unde și-a și început activitatea profesorală, în localitatea Bogdan-Vodă. Pe lângă faptul că le-a transmis elevilor aceste colinde, el a și făcut un mini-sat (după 1989 - n.red), început mai întâi la liceul Titulescu, apoi la colegiul Șaguna. Despre d-l Sorin Apan, pot să vă spun că a fost un om care a dăruit, s-a dăruit și a reușit să strângă în jurul dânsului generații și generații de tineri. Era un alt fel de dascăl, unul care se propunea, nu se impunea”, își amintește protopopul de Brașov, pr. Dănuț-Gheorghe Benga. „Este o carte pe care să o luați și numai pentru a o avea acolo, pentru că aveți notele. Dar cei care l-ați cunoscut pe d-l Apan vă veți readuce aminte momentele frumoase pe care le-ați trăit fiecare alături de d-l profesor”, a adăugat fostul elev al acestuia.
 
Pr. Cristian Muntean, care slujește chiar la Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Piața Sfatului, gazda acestui eveniment cultural, și-a amintit despre colaborarea pe care a avut-o ca om de cultură cu profesorul Ioan Sorin Apan și a spus că această carte nu este o simplă culegere de colinde, ci o chintesență a spiritului lui Apan, pe care l-a asemănat cu un „nebun întru Hristos” care i-a învățat pe elevii lui să își mărturisească viața prin cântec și să-și însușească întâlnirea și comuniunea creștină prin colindă. Ceea ce se păstrează ca o amintire nepieritoare de către toți cei care l-au cunoscut și i-au urmat calea.

„Sunt impresionat de această carte, pentru ceea ce cuprinde ea valoros în ea. Fiecare carte are sufletul ei; aici este sufletul lui Apan. Pe Apan, dacă suntem în această întâlnire, îl știm cu toții din diferite etape și de viață, și de ucenicie, și de ce ne-a transmis ca mesaj. Eu cred că, de acolo de unde e, cred că prin această carte se apropie spiritual de noi. Este și o carte teologică. Ea cuprinde colinde într-adevăr, dar este în spiritul lui, adunată din colindele pe care le-a cântat. De fapt, este o mărturisire. Gândiți-vă că d-l Apan a făcut o școală, care se vede în ucenicii lui, se vede în cei prezenți, în noi, cei care i-am fost colegi de catedră, ne-am așezat în zona lui spirituală. Dar pe mine m-a impresionat în omul acesta discursul său teologic. Un discurs care, din păcate, le lipsește foarte multor preoți de astăzi, un discurs pe care și l-a mărturisit prin fapte, adunându-și copii și mergând cu ei. Fiecare dintre cei care sunteți atenți și ne priviți sunteți o mărturisire o mărturisire a unui drum, a unei expresii. Eu cred că cele mai interesante emisiuni despre colinde le-am făcut cu Apan. Nu știu dacă a mai vorbit cineva despre colinde ca și profesorul Apan! (...) Parcă te lua din zona ancestrală și te aducea în Împărăția lui Dumnezeu, te lua din păgânism și te aducea în creștinism, te lua din zeități și te aducea în stare de grație în fața lui Dumnezeu, mărturisitor în Euharistie. Cred că nu este puțin lucru pentru un profesor! (...) Cred că dincolo de ceea ce ne rămâne din aceste cărți care scriu despre Apan ne rămâne spirirtul lui, un spirit care se va găsi cumva în carte, dar ne va popula pe noi, ca persoane. De aceea sunt importante întâlnirile. Noi, când vorbim despre întâlnirea în Hristos, avem în vedere tocmai această întâlnire, care ajunge până în Euharistie, dar cred că se regăsește în întâlnirea dintre noi. Îmbrățișarea nu este o formă proastă de a te întâlni cu omul, ci îmbrățișarea, în sine, înseamnă a-l asuma pe celălalt în chipul Crucii, ceea ce noi nu facem, de fapt. Noi tot spunem că e o perioadă de pandemie. Da, este o perioadă grea, dar vedeți că noi, nici ca atitudine, nu suntem în stare să urmăm duhul lui Apan, de exemplu. El, dacă stai să te gândești așa, este un nebun după Hristos. Poate fi considerat un nebun după Hristos: un om care și-a luat fluierul și a cântat în Împărăția lui Dumnezeu! Un om care și-a regăsit expresia vieții sale în mărturisirea portului românesc! Cine îți mai vorbește astăzi despre port? (...) Întâlnirea cu straiul pe care îl porți, mărturisirea locului pe care calci, mărturisirea strămoșilor pe care îi ai - parcă ne-am pierdut aceste repere! Și nu este un discurs patriotard, pentru că în duhul lui Apan el și-a păstrat demnitatea aceasta de a fi, prin toate nebuniile prin care a trecut, și-a păstrat această demnitate de a fi om și a știut să ne transmită ceva (...). Fiecare ne spunem cuvântul în felul nostru, fiecare să stăm în fața lui Dumnezeu la adăpostul mărturisirii noastre! Dar cred că în fața lui Dumnezeu Apan are un cuvânt bun, pentru că a știut ce să mărturisească și a lăsat ucenici peste tot. Și uite de unde a ieșit minunea: de la un inginer care a cântat 20 de ani lângă el! (...) Cred că asta ne-a învățat Apan: să ne vibreze inima! Și atunci când ne vibrează inima cred că reușim să Îl înțelegem și pe Hristos. Or, el, în felul lui, a fost o mărturisire. Tare mă tem că, dincolo de judecata pe care i-am aplicat-o, cred că n-am înțeles ce a vrut să ne spună. Să dea Dumnezeu ca și seara asta să fie un prilej de împlinire! Cred că faptul în sine că ne-am întâlnit chiar și așa (online - n.red.) și că a ieșit această carte e lucru mare! Această carte ar trebui să fie în biblioteca nu doar a fiecăruia care l-a cunoscut, ci și în biblioteca celor care nu l-au cunoscut, pentru că te ajută însuși textul! Însăși cartea aceasta vei ajunge să o aduni într-o colecție de texte și de cântări. N-aș mai spune de fapte, de amintirea întâlnirilor și a colindelor. Mi-aduc aminte că, de târgurile astea care se făceau în Piața Sfatului, era cu toată ceata lui de colindători și făcea de toate, de la ritualul nunții până la ritualul înmormântării. Era o întreagă plăcere să-i vezi, era o mare bucurie să-i vezi pe copiii aceia cu cât suflet cântau, de parcă ar fi fost ultima cântare! Or, noi în spiritul ăsta cred că ar trebui să-L înțelegem și pe Hristos, ar trevui să fie o continuă cântare a vieții noastre în duhul acesta al mărturisirii. Or, asta a făcut Apan cu noi: ne-a pus să ne mărturisim viețile! De aceea, îi mulțumim”, a povestit, vizibil emoționat, preotul și scriitorul Cristian Muntean.
 
La rândul său, preotul Costin Butnar, la editura căruia a fost lansată cartea „Colindele Profesorului”, și-a amintit cum arătau serile în care „ceata lui Apan” colinda prin Brașov și a subliniat că este atât de anormală situația de a vorbi despre toate acestea fără a avea posibilitatea de a-i primi pe colindători, urmașii lui Apan, în biserică. El și-a exprimat dorința ca restricțiile să fie doar un impediment trecător și ca, anul viitor pe vremea aceasta, să se repete lansarea de carte alături de toți cei care pot exemplifica prin viu grai colindele adunate în colecția îngrijită de Alexandru Gecse.

„Îmi aduc aminte de o întâlnire cu profesorul în care a stat cred că mai mult de un ceas să ne vorbească despre colindele pre-creștine, pe care nu le numea păgâne, ci pre-creștine, care Îl așteptau pe Hristos, cu specificație foarte clară la această colindă care, ne spunea el, face referire la Potop: Vine Marea cât de mare / Dar de mare, margini n-are! / Dar de lină, țărmuri mână / Dar de tot cine-o adună? / O adun-un bour sur / Cu coarnele de daur. / Da-n cornițe ce ne-aduce? / Ne aduce-un legănuțu, / legănuț de păltinuțu. / Ne aduce-un legănel, / legănel de păltinel. / Dar în el cine-i culcatu? / E Iisus înfășuratu / tot în fașă de mătasă / De la dalba-mpărăteasă! Linu-i lin și iar lin! (...) La editura noastră avem deja mai mult de 15 cărți publicate și a treia carte, publicată în 2014, este tot o carte de colinde, o lucrare de doctorat a d-nei Elena-Rodica Giurgiu din Prejmer, care i-a fost apropiată în tinerețe profesorului Apan (care a predat fizică la liceul din Prejmer - n.red.). Această carte pe care noi am publicat-o în 2014 i se datorează, în mare parte, tot profesorului Apan. Iată că închidem cercul prin această nouă carte frumoasă (Colindele Profesorului - n.red.). Chiar dacă biserica este goală aici, pentru că voi sunteți acasă cu toții, îmi închipuiam cum ar fi fost aici o sută de colindători - tineri, copii cu copii de mână, n-aș spune chiar bunici, dar unii copii cu copii care sunt deja la liceu sau facultate - și cum ar fi răsunat această frumoasă biserică de colindele acestea minunate. Vom face asta, că va trece și această restricție, sperăm cât de curând. Poate facem o promisiune ca la anul, de Crăciun, să retrăim acest moment cu biserica plină. Asta vi-am spus-o pentru că, iată, sunt aici câteva comentarii legate tocmai de amintirea acestei cete de colindători”, a subliniat pr. Costin Butnar, moderatorul lansării de carte și directorul editurii Suflet Transilvan. 

Până atunci, Alexandru Gecse promite că fondurile adunate din vânzarea cărții vor fi donate celor doi copii rămași în urma profesorului, care a părăsit neașteptat această lume a dorului și cântului în vara anului 2012.
 
În final, părintele protopop Dănuț-Gheorghe Benga a mulțumit autorului cărții și a rostit un scurt cuvânt despre postul și sărbătoarea Nașterii Domnului, în cinstea căreia se cântă frumoasele colinde tradiționale din repertoriul profesorului Ioan Sorin Apan.

„Îi mulțumesc din nou d-lui Alexandru, pentru că ni l-a redat pe profesorul Apan și, pe de altă parte, pentru că ne reîntâlnim sub această formă. Poate că este o provocare: la anul ar fi frumos să ne vedem, de la primii colindători până la ultimii colindători, adică cei care au colindat ultimul an cu d-l Apan. Cred că n-am încăpea aici, în biserică, dar am putea ieși în Piața Sfatului și, cu siguranță, acolo vom încăpea! Cred că ar fi un act de recunoștință pe care să îl dăm magistrului. Acum, că suntem în acest frumos post, care ne pregătește pentru o sărbătoare minunată: această sărbătoare a Crăciunului este, de fapt, darul cel mult-așteptat de omenire, adică venirea lui Mesia aici, pe pământ, luând chip de rob, chip de prunc. Iată, vine blând, smerit, ca să ne facă pe noi fii ai lui Dumnezeu după har! Nu există un act mai frumos decât acesta: Dumnezeu vine sub chipul acesta al blândeții, al purității, al delicateții. Toate formele acestea ni-L arată, de fapt, pe Dumnezeul cel Adevărat. De ce? De dragul de a ne face pe noi fii ai lui Dumnezeu după har. Asta o spunem mereu în rugăciunea Tatăl nostru: să ne înfieze, să devenim fii ai lui Dumnezeu. În rugăciunea Tatăl nostru, Hristos nu a spus Tatăl Meu, ci Tatăl nostru, adică ne-a făcut pe toți frați ai Lui și, de ce nu, cum spune El la Cina cea de Taină, ne vrea pe toți prietenii Lui. Și, atâta timp cât suntem prieteni, prietenul n-are voie să se trădeze unul pe celălalt”, a concluzionat părintele protopop Dănuț-Gheorghe Benga, la finele lansării cărții de colinde ale profesorului Ioan Sorin Apan, după slujba vecerniei premergătoare sărbătorii de Sfântul Nicolae a anului 2020.

Și inginerul, taragostistul și scriitorul Alexandru Gecse a adresat un cuvânt de final, mulțumindu-i protopopului care l-a încurajat să ducă mai departe lucrarea de colindător a profesorului și povestind cum a evoluat MiniSatul prin urmașii lui Apan. 

„Aș încheia adresându-vă mulțumiri pentru acest moment care a stârnit în noi atâtea emoții, precum și pentru un moment de acum 8 ani. În 2012, când profesorul Ioan Sorin Apan s-a dus la Cele Sfinte, atunci m-am trezit într-o postură inedită de conducător de grup și, după un spectacol pe care l-am avut la Centrul Cultural Reduta, părintele protopop mi-a spus: Alexandru, te rog, nu lăsa să moară ce a transmis profesorul. Desigur că aceste cuvinte m-au îmbărbătat, m-au motivat să duc mai departe lucrarea profesorului. Într-adevăr, MiniSatul nu mai are aceeași formă pe care o avea în timpul profesorului Apan, dar, iată că suntem o mână de urmași - noi ziceam că suntem minisați, adică membri ai Minisatului -, suntem o mână de urmași ai profesorului și pe fiecare ne-a dus viața în altă direcție: unii au rămas în Brașov, alții la Hărman, la Cluj, la București. Pe mine viața m-a dus în zona Covasnei, unde încerc să fac exact ce ne-a arătat profesorul Apan. Și am acolo trei grupuri: unul instrumental, grupul „Mugurașii”, grupul vocal „Piatra Mare” și grupul de bărbați „Voineștenii” de la Covasna, de care mă ocup cum pot eu, din punct de vedere muzical. Vă mulțumesc încă o dată pentru încurajare și pentru această seară minunată. Vă mulțumesc tuturor celor care ați rupt din timpul d-voastră pentru a ne urmări”, a spus, în final, autorul cărții „Colindele Profesorului”.
 
Ioan Sorin Apan s-a născut pe 11 mai 1957 în localitatea Târgu Lăpuș, județul Maramureș, până la vârsta de 10 ani petrecându-și copilăria la Baia Mare. În 1968, familia se mută la Brașov, iar tânărul Apan studiază pianul. Apoi, descoperind folclorul vrâncean din satul bunicilor materni, îndrăgește acordeonul și, în timp, devine un virtuoz al acestui instrument. A evoluat la Brașov în ansamblul „Crai Nou” al profesorului Corneliu Vasiliu. A urmat Liceul nr. 1 din Brașov (actualul Colegiu „Andrei Șaguna”), apoi Facultatea de Fizică a Universității din București. În anii de frământări existențiale ai studenției îl abordează pe prof. Anton Dumitriu, filosof și logician, care îi devine mentor. În timpul practicii la Institutul de Fizică Atomică, fizicianul Victor Velculescu îl îndrumă spre mănăstirea Sihăstria, unde îl întâlnește pe părintele Ilie Cleopa și pe alți mari duhovnici ai Ortodoxiei. Prin aceștia și datorită credinței sădite de bunicii maramureșeni și vrânceni, tânărul student regăsește proiectul vechi al Tradiției, cu cele trei repere ontologice - Dumnezeu, cosmosul și omul. Totodată, fizicianul este atras și de unele cursuri de la Filologie, în special de cel de limba ebraică, susținut de poetul Ioan Alexandru care, în anii 80 ai comunismului, mărturisea curajos despre spiritualitatea creștină.

În anul 1981, ca absolvent al Facultății de Fizică, Ioan Sorin Apan alege, la repartiție, postul de profesor în comuna Bogdan-Vodă, de pe Valea Izei. Între anii 1981-1986 este profesor de fizică în Bogdan-Vodă, județul Maramureș, apoi la Liceul din Prejmer, județul Brașov. A împodobit cu picturi sălile de clasă din aceste două școli, iar după 1989 va picta și unele biserici, printre care capela Spitalului de Copii din Brașov. La Prejmer a înființat „Academia Platonică”, în cadrul întâlnirilor acesteia vorbindu-le tinerilor despre Dumnezeu, cu mult curaj, în timpurile lipsite de credință ale comunismului. După 1987, va preda la Liceul „Nicolae Titulescu” din cartierul „Tractorul” și la Colegiul Național „Andrei Șaguna” din centrul istoric al Brașovului. Între anii 1992-1996 urmează cursurile Facultății de Teologie Ortodoxă „Andrei Șaguna” din cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu. În continuare, predă și religia la colegiile „Nicolae Titulescu” și „Andrei Șaguna” din Brașov. 

În 1998, împreună cu d-l Nicolae Purcărea, meșter popular în încrustarea lemnului și fost deținut politic în temnițele comunismului, înființează „MiniSatul Sf. Andrei”, centru de civilizație și spiritualitate românească, oferind liceenilor ateliere de sculptură, pictură de icoane pe sticlă, încondeiat ouă și mult-îndrăgitul atelier de folclor, unde se învățau colindele și alte obiceiuri populare. MiniSatul se distinge, pe lângă multe excursii și evenimente culturale, cu numeroase premii în țară și străinătate. Începând cu 2005, MiniSatul a fost prezent de sărbători și în comunitățile românilor din Franța și Germania. Tinerii erau îmbrăcați în costume țărănești strânse cu trudă și dragoste de profesor din toate zonele etnografice ale României, lăsate apoi drept moștenire flăcăilor și zestre fetelor care au „absolvit” MiniSatul. 

Colindele vechi, ceremonialurile folclorice legate de sărbătorile și momentele de peste an - Învierea Domnului, Sânzienele, Cununa Secerișului, Nunta, Sfântul Andrei, Nașterea Domnului, Sfântul Ioan - , recuperate atât din teren, cât și din tratatele de etnologie și folclor, au fost puse în scenă de profesor și interpretate de elevi. În anul 2003, Ioan Sorin Apan publică volumul „Taina Mării Negre - oceanografie și folclor” la Editura Arania, iar în anul 2004, „Taina Cerului - astronomie și folclor” la Editura Orator. În 2006 devine directorul Seminarului Teologic „Dumitru Stăniloae” din Brașov, unde inițiază o secție nouă, de Patrimoniu Cultural, dând posibilitatea ca acolo să studieze și fetele. Trece „sus în naltul Cerului” pe 4 august 2012, lăsând în urmă MiniSatul ca instituție de cultură, dar și ca familie în cadrul căreia se regăsesc mai multe generații de elevi și foști elevi care, devenind părinți, au transmis „darul lui Apan” și copiilor, întemeind noi cete de colindători. 

„Îmi doresc ca, împreună cu elevii cu care am colaborat și pe care îi iubesc, să rămânem veșnic colindători!”, este cea din urmă dorință a dascălului, artistului și omului Ioan Sorin Apan.

Ioan Sorin Apan s-a născut pe 11 mai 1957 în localitatea Târgu Lăpuș, județul Maramureș, până la vârsta de 10 ani petrecându-și copilăria la Baia Mare. În 1968, familia se mută la Brașov, iar tânărul Apan studiază pianul. Apoi, descoperind folclorul vrâncean din satul bunicilor materni, îndrăgește acordeonul și, în timp, devine un virtuoz al acestui instrument. A evoluat la Brașov în ansamblul „Crai Nou” al profesorului Corneliu Vasiliu. A urmat Liceul nr. 1 din Brașov (actualul Colegiu „Andrei Șaguna”), apoi Facultatea de Fizică a Universității din București. În anii de frământări existențiale ai studenției îl abordează pe prof. Anton Dumitriu, filosof și logician, care îi devine mentor. În timpul practicii la Institutul de Fizică Atomică, fizicianul Victor Velculescu îl îndrumă spre mănăstirea Sihăstria, unde îl întâlnește pe părintele Ilie Cleopa și pe alți mari duhovnici ai Ortodoxiei. Prin aceștia și datorită credinței sădite de bunicii maramureșeni și vrânceni, tânărul student regăsește proiectul vechi al Tradiției, cu cele trei repere ontologice - Dumnezeu, cosmosul și omul. Totodată, fizicianul este atras și de unele cursuri de la Filologie, în special de cel de limba ebraică, susținut de poetul Ioan Alexandru care, în anii 80 ai comunismului, mărturisea curajos despre spiritualitatea creștină.

În anul 1981, ca absolvent al Facultății de Fizică, Ioan Sorin Apan alege, la repartiție, postul de profesor în comuna Bogdan-Vodă, de pe Valea Izei. Între anii 1981-1986 este profesor de fizică în Bogdan-Vodă, județul Maramureș, apoi la Liceul din Prejmer, județul Brașov. A împodobit cu picturi sălile de clasă din aceste două școli, iar după 1989 va picta și unele biserici, printre care capela Spitalului de Copii din Brașov. La Prejmer a înființat „Academia Platonică”, în cadrul întâlnirilor acesteia vorbindu-le tinerilor despre Dumnezeu, cu mult curaj, în timpurile lipsite de credință ale comunismului. După 1987, va preda la Liceul „Nicolae Titulescu” din cartierul „Tractorul” și la Colegiul Național „Andrei Șaguna” din centrul istoric al Brașovului. Între anii 1992-1996 urmează cursurile Facultății de Teologie Ortodoxă „Andrei Șaguna” din cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu. În continuare, predă și religia la colegiile „Nicolae Titulescu” și „Andrei Șaguna” din Brașov. 

În 1998, împreună cu d-l Nicolae Purcărea, meșter popular în încrustarea lemnului și fost deținut politic în temnițele comunismului, înființează „MiniSatul Sf. Andrei”, centru de civilizație și spiritualitate românească, oferind liceenilor ateliere de sculptură, pictură de icoane pe sticlă, încondeiat ouă și mult-îndrăgitul atelier de folclor, unde se învățau colindele și alte obiceiuri populare. MiniSatul se distinge, pe lângă multe excursii și evenimente culturale, cu numeroase premii în țară și străinătate. Începând cu 2005, MiniSatul a fost prezent de sărbători și în comunitățile românilor din Franța și Germania. Tinerii erau îmbrăcați în costume țărănești strânse cu trudă și dragoste de profesor din toate zonele etnografice ale României, lăsate apoi drept moștenire flăcăilor și zestre fetelor care au „absolvit” MiniSatul. 

Colindele vechi, ceremonialurile folclorice legate de sărbătorile și momentele de peste an - Învierea Domnului, Sânzienele, Cununa Secerișului, Nunta, Sfântul Andrei, Nașterea Domnului, Sfântul Ioan - , recuperate atât din teren, cât și din tratatele de etnologie și folclor, au fost puse în scenă de profesor și interpretate de elevi. În anul 2003, Ioan Sorin Apan publică volumul „Taina Mării Negre - oceanografie și folclor” la Editura Arania, iar în anul 2004, „Taina Cerului - astronomie și folclor” la Editura Orator. În 2006 devine directorul Seminarului Teologic Liceal „Dumitru Stăniloae” din Brașov, unde inițiază o secție nouă, de Patrimoniu Cultural, dând posibilitatea ca acolo să studieze și fetele. Trece „sus în naltul Cerului” pe 4 august 2012, lăsând în urmă MiniSatul ca instituție de cultură, dar și ca familie în cadrul căreia se regăsesc mai multe generații de elevi și foști elevi care, devenind părinți, au transmis „darul lui Apan” și copiilor, întemeind noi cete de colindători. 

„Îmi doresc ca, împreună cu elevii cu care am colaborat și pe care îi iubesc, să rămânem veșnic colindători!”, este cea din urmă dorință a dascălului, artistului și omului Ioan Sorin Apan.