Trezirea bisericii române, prin însuși conducătorul ei, din îngenuncherea mută la care atei și păgâni au forțat-o decenii de-a rândul, e un început de renaștere”, scrie blogărul Contele de Saint Germain. Un text despre Renașterea credinței în vremuri lipsite de speranță, de prigoană a creștinilor. Și un ”RMN„ reușit al hoardelor de denigratori aflați în slujba „Răului”. Cu o descriere perfectă a celui care a declanșat atacul imund asupra Patrriahului României, CTP : E redundant să acuzi intestinul gros că e mereu plin de fecale. Așa a fost el proiectat să funcționeze. La fel și cu CTP. Cum să-i pretinzi să fie altfel decât a fost el plămădit?

„Într-un moment în care valuri de deprimare îi lovesc pe români din toate părțile, iată că se produce o minune dintre acelea capabile a fortifica ultima resursă a ființei umane deznădăjduite: credința.

Apare Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române și spune:

n toamna anului 1989, cu prilejul hramului sfântului cuvios Dimitrie cel Nou, autoritățile comuniste au interzis închinarea la sfintele moaște. Această umilire a sfântului cuvios Dimitrie cel Nou a fost răsplătită în sensul că peste câteva luni regimul comunist a căzut. Fraților, nu vă înșelați, Dumnezeu nu se lasă bartjocorit”.

Vă vine să credeți? Într-o lume de lași, de egoiști și de vânduți apare cineva cu o atitudine de lider adevărat! Demnitate, curaj, asumare, spirit de luptător. Discipol al Apostolului Pavel.

Are tot ce și-ar putea dori un parvenit cu ifose: regat, coroană, sceptru, averi. Câți, cu asemenea poziție, și-ar fi riscat liniștea și bunăstarea ca să se ia la luptă cu balaurul?

Ei bine, Patriarhul Daniel a făcut-o! Dovedind că nu e nici parvenit, nici laș, ci un apărător aprig al valorilor în care crede.

Pentru că am făcut referire la lupta cu balaurul, gândul ne duce inevitabil la Sfântul Gheorghe, despre care amintesc:

"Sfântul Gheorghe s-a născut în Capadocia într-o familie creștină, tatăl său fiind general roman, și, la vârsta de 30 ani, Gheorghe a devenit și el general în armata lui Dioclețian. S-a ridicat împotriva hotărârilor anti-creștine ale Consiliului de la Nicomedia din anul 303, ceea ce i-a adus persecuții din partea lui  Dioclețian.

Împăratul avea în gând să pornească un război împotriva creștinilor și a dat poruncă să fie cinstiți  cu daruri cei ce  vor părăsi pe Hristos, iar cei care nu se vor supune poruncii să aibă ca pedeapsă moartea. Gheorghe a declarat că este creștin și nu s-a lasat amăgit de făgăduințele tiranului și nici îngrozit de amenințări”.

Citatul acesta pare a fi unul premonitoriu pentru prezentul la care mă refer. În special prin partea sa cu persecuțiile și cu cinstirea cu daruri a celor ce îl vor părăsi pe Hristos.

La nici 24 de ore de la Predica Patriarhului Daniel a fost declanșat linșajul. Niște diavoli locali bine repertoriați în evidențe oculte au scos iute capetele lor pleșuve printre norii de sulf după care se camuflau și au început să scuipe flăcări în direcția Preafericitului. Cristian Tudor Popescu și Sabin Orcan au antrenat în asaltul lor atâta mizerie de producție proprie încât duhoarea răspândită în jur a reușit să-i enerveze și pe cei mai blajini dintre compatrioți.

Au apărut nenumărate replici, gâlgâind de imprecații și de trimiteri psihiatrice, adresate mai ales lui CTP.

Reacția în sine este de salutat, cu atât mai mult cu cât pe fondul ei sonor se aud numeroase voci de somnolenți deșteptați brusc din amorțeală de atâta pestilență. Eficiența acestei reacții va fi însă derizorie, din moment ce ea se adresează unor nesimțiți, în cel mai propriu sens al cuvântului.

E redundant să acuzi intestinul gros că e mereu plin de fecale. Așa a fost el proiectat să funcționeze. La fel și cu CTP. Cum să-i pretinzi să fie altfel decât a fost el plămădit?

Într-o societate normală anatema ar trebui pusă pe televiziunea care găzduiește genul acesta de necurați și blasfemiile lor imunde. Dar ce pretenții să ai de la o televiziune făcută cu banii și în slujba Răului. A aceluiași Rău care a inventat peste noapte un partid de extremă stânga ce-și îndeamnă aleșii să scoată din jurământul de investire expresia "Așa să-mi ajute Dumnezeu”.

Sunt un creștin ortodox din tată în fiu. Cu respect față de religia mea dar fără exteriorizări religioase care să mă încadreze la "practicanți”. Merg la biserică de Crăciun, de Paște, la nunți, botezuri, înmormântări și cam atât.

În sinea mea mi-am reproșat adeseori că aș fi mai degrabă conformist decât credincios veritabil. Acum, însă, am avut o revelație reconfortantă”. 

Citiți textul integral AICI.

Pentru că suntem cenzurați pe Facebook ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews