ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



O poveste frumoasă, a lui Geo Bogza, despre Eminescu și sufletul neamului românesc, ni se pare potrivită a fi (re)amintită azi, la 130 de ani de la moartea poetului national. Un omagiu emoționant, îmbrăcat în forma insolită a unui basm, care-i conferă farmecul nostalgic al arhaicității. 

„Pe vremea când Dumnezeu umbla cu Sfântu Petru pe Pământ, într-o noapte ploioasă, au ajuns la marginea unui sat și abia au îndrăznit să bată cu toiagul în prima poartă. Câini mari s-au repezit să-i sfâșie, dar numaidecât s-a auzit un glas bărbătesc întrebând : – Cine bate ? / – Oameni buni! / Atunci omul, potolind câinii, i-a poftit în casă, unde nevasta și copiii abia se treziseră din somn, și a început a da porunci, dar cu blândețe. / – Mario, ia mai pune câteva vreascuri pe foc. Tudore, dă fuga la fântână după o ciutură de apă proaspătă. Ilenuța, ia vezi de o oliță cu lapte proaspăt. / Și le-a dat să se spele și să se șteargă cu ștergare albe și i-au ospătat și i-au dus să doarmă într-o odaie în care mirosea a gutuie și a busuioc … A doua zi iar le-a dat să se spele, i-a ospătat și le-a pus în traistă niște mere cum nu mai văzuseră și le-a urat drum bun. Și cum au ieșit din sat, Sfântu Petru a început să se roage : – Doamne, fă ceva pentru oamenii ăștia, că tare ne-au primit frumos ! / – Ce-ai vrea să fac Sfinte Petre, c-ai văzut că nu erau nevoiași. / – Doamne, fă ceva ca să-și vadă măcar odată sufletul ! / – Să-și vadă sufletul spui, Sfinte Petre ? / – Da, Doamne, să-ți poată vedea sufletul, așa cum vedem noi plopul cel de-acolo ! /  – Bine, Sfinte Petre, a răspuns Dumnezeu, privind gânditor la satul din vale. / Iar după o vreme, în neamul acela de oameni s-a născut Mihai Eminescu.