Claudia Arsu, nepoata luptătorului Gheorghe Arsu din Rîușor, închis în temnițele comuniste, transformă în artă chinurile luptătorilor martirizați în închisorile regimului stalinist. A fost stigmatizată din copilărie, când a purtat, alături de părinți, eticheta de ”bandiți”, și a reușit să-și vindece rănile pictând. Pânzele ei poartă denumiri sugestive ”Libertatea are chipul lui Dumnezeu”, ”Ridică-te Gheorghe, ridică-te, Ioane”, ”Ecce Homo”, ”Perdono”.

Pentru a cinsti  memoria bunicului ei, condamnat la muncă silnică pe viață, și pentru ca generațiile de azi să nu uite, Claudia transpune pe pânză cele mai crunte suplicii la care au fost supuși cei din rezistența anti-comunistă din satele făgărășene. Și-a cunoscut buniciul, dar prin ochi de copil, iar amintirea lui i-a rămas încă în minte. 

Claudia a cunoscut suferința familiei mai mult din poveștile tatălui ei. Pe când avea 14 ani și trebuia să-și facă buletin de identitate a aflat răspunsul la o întrebare ce o măcina încă de mică. ,,De ce ne fac bandiți?”, scrie monitorfg.ro.

Studiind arhivele CNSAS a reușit să obțină  câteva documente care-i întregesc imaginea familiei Arsu, cea care era catalogată ,,bandită”. Peste ani a înțeles și de ce a fost marginalizată, iar refugiul l-a găsit în artă. Iar picturile ei nu sunt cu peisaje sau natură moartă. Ci multă suferință. Multe din temele puse pe pânză evocă suferința celor dragi, oameni care au trecut prin „iadul comunist”, care nu s-au lăsat îngenunchiați. Și care au riscat

,,Îl tot întrebam pe tata de ce ne face lumea bandiți. Bunicul meu, Gheorghe Arsu, a făcut cincisprezece ani de temniță comunistă la Aiud, dar mai înainte a suferit pentru apartenența la mișcarea legionară, cred că prin 48-49, când a fost închis pentru câteva luni. A fost mai întâi comandant de garnizoană legionară. Am avut acces la dosarul lui și al  întregii noastre familii de la securitate. Am avut dosar întreaga familie: tata, mama, inclusiv eu, de când eram mică. Din arhivele CNSAS am reușit să obțin  o scrisoare pe care unchiul meu i-a trimis- o  bunicului când   se afla în pușcărie” a povestit Claudia Arsu.

S-a pus în fața trupelor de securitate

,,Din câte îmi povestea tata, bunicul a fost prins între Râușor și Ileni, s-a pus în fața trupelor de securitate pentru a facilita fuga camarazilor săi. Asta a fost pe la sfârșitul lunii noiembrie, la o ciocnire dintre partizani și trupele de securitate. Rețin numele unuia,  Duminică, nu mai știu exact dar în serialul ,,Memorialul durerii" al Luciei Hossu Longin se vorbește în mod detaliat despre acest episod. A fost anchetat, bătut și torturat pe când se afla la Aiud. Tata îmi spunea că ar fi fost coleg de celulă cu Corneliu Coposu, dar i eu nu știu prea multe. Bunicul meu a fost torturat, dar nu și-a vândut camarazii. Era un munte de om și când a ieșit din închisoare avea  doar 50 de kile. În închisoare  a contactat tuberculoză osoasă, din cauza faptului că dormeau pe cimentul rece. Tata îmi povestea cum de Paște gardienii îi puneau să mănânce fecale și îi supuneau la cele mai oribile perversiuni. Voiau să blasfemieze acea zi sfântă. Bunicul avea o voce deosebit de frumoasă, era un om de viață și foarte inteligent, deși un simplu țăran. Îl întrebam pe tata de ce ne zice lumea ,,bandiți". A fost închis întâi la Cetate, unde a fost chinuit și torturat, apoi a fost judecat la Sibiu. A fost condamnat inițial la moarte, dar i s-a schimbat condamnarea în muncă silnică pe viață. Când a venit din pușcărie a fost hăituit mereu, și el, și familia lui. Noi am suportat, la rândul nostru, consecințele. Am la mine doar o poză, pe care am luat-o de pe internet, în care erau el și bunica. Îl țin minte, l-am cunoscut, avea o palmă cât o lopată și este o poză la verișoara mea, în care mă ținea într-o mână. A stat la Aiud din 1950 și până în 1964. L-am iubit mult, a murit în anul 1982, pe când eu aveam 12 ani. Pe bunica mea o chema Maria Comșulea și era sora lui Vichente Comșulea, mare mutilat de război, care  a fost rănit în coloană. Vichente Comșulea a  scris un roman în care își povestește  dragostea pentru o tânără care a murit de TBC. Comșulea Tănase, un alt frate de-al bunicii, a fost dat afară de la Facultatea de Litere. Bunica a fost obligată să divorțeze de bunicul, iar tata, Gheorghe, a stat o perioadă la Cluj”, a povestit Claudia Arsu.

Textul integral poate fi citit AICI.