ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Creștinii ortodocși îl sărbătoresc pe 1 ianuarie pe marele ierarh Vasile cel Mare, unul dintre cei mai importanți Părinți ai Bisericii.

Sfântul Vasile cel Mare a trăit între anii 330 și 379, în vremea împăratului Constantin. Sfântul Vasile s-a născut în Cezareea Capadochiei, din părinți credincioși și înstăriți, Emilia și Vasile, tatăl său fiind dascăl în cetate. Iubitor de învățătură și înzestrat pentru carte, Sfântul Vasile și-a îmbogățit cunoștințele învățând în școlile din Cezareea, Bizanț și Atena, la cea din urmă cunoscându-l pe Sfântul Grigorie de Nazians, cu care a legat o strânsă prietenie. A fost înălțat la rangul de arhiepiscop al Cezareei în anul 370, în vremuri grele pentru biserică. Între scrierile sale de mare importanță teologică, la loc de cinste este "Liturghia Sfântului Vasile cel Mare".

Sfântul Vasile este unul dintre sfinții care au făcut minunile cele mai mari. El este primul ierarh care a întemeiat, pe lânga biserici, aziluri și spitale pentru săraci, leprozerie și un așezământ pentru recuperarea prostituatelor. A murit în ziua de 1 ianuarie a anului 379, când încă nu împlinise 50 de ani, intrând în istoria creștină cu numele de Sfântul Vasile cel Mare.

Sfântul Vasile este unul dintre "Cei Trei Cappadocieni" (alături de Grigore de Nyssa și Grigore de Nazianz) fiind totodată și cel mai important dintre ei.

Sfântul Vasile este serbat pe data de 1 ianuarie și de asemenea pe 30 ianuarie împreună cu Sf. Ioan Gură de Aur (Chrysostom) și Sf. Grigore (Nazianzus) (Sfinții Trei Ierarhi - sărbătoare hotărâtă în 1081 de către Ioan Patriarhul Constantinopolului în memoria acestor trei mari sfinți și teologi ortodocși).

Silviu-Andrei Vlădăreanu: 1 IANUARIE - Pomenirea Sfântului Ierarh Vasile cel Mare: SF. VASILE CEL MARE ȘI O SPOVEDANIE... INEDITĂ



Sfântul Vasile cel Mare s-a născut în anul 330 în Asia Mică, în cetatea Cezareei Capadociei, într-o familie de seamă și înstărită. Ceea ce este însă cu totul extraordinar este că Sfântul Vasile cel Mare provenea literalmente dintr-o familie de sfinți. Astfel, Biserica pomenește ca sfinți pe bunica lui paternă- Sfânta Macrina cea Bătrână, pe tatăl său- Sfântul Vasile cel Bătrân, pe mama sa- Sfânta Emilia, pe cei 3 frați ai săi- Sfântul Grigore de Nyssa, Sfântul Petru al Sevastiei și Sfântul Navcratie și pe sora sa- Sfânta Macrina cea Tânără. Iată, deci, o familie care a dat opt sfinți.

Sfântul Vasile cel Mare a studiat întâi în Cezareea Capadociei, apoi la Constantinopol și, în cele din urmă, la Athena unde a fost coleg cu viitorul împărat Iulian Apostatul și cu Sfântul Grigore de Nazianz cu care a legat o deosebită prietenie.

S-a făcut apoi monah și a cercetat viața monahală din Siria, Palestina, Egipt si Mesopotamia, iar în anul 370 a fost ales episcop al Cezareei Capadociei.

Odată, pe când era episcop al Cezareei, Sfântul Vasile a fost căutat de o văduvă foarte bogată care „petrecând în desfătări, se tăvălea în necurăția desfrâului de mulți ani”. Aceasta plângea și se căia acum de viața ei păcătoasă, dar se rușina să își mărturisească păcatele ei cele mari și multe.

Așa că s-a apucat și a așternut pe hârtie toate păcatele ei din tinerețe și până la bătrânețe și, mai cu seamă, anume un păcat mai greu și apoi a ieșit înaintea Sfântului Vasile pe când mergea la biserică și, căzând la picioarele lui, i-a dat hârtia ca să se roage pentru ietarea păcatelor ei, dar să nu citească cele scrise și pecetluite.

Hârtia văduvei nu era însoțită de vreo sumă de bani cum se obișnuiește astăzi cu pomelnicele, de-au ajuns unii chiar să calculeze precis cât costă de pomenit un nume pe fiecare zi. Era doar o hârtie simplă, împachetată și pecetluită cu pecete de plumb.

Sfântul Vasile a luat însă hârtia la sine și, fără să o deschidă, a rămas în biserică, petrecând toată noaptea în rugăciune pentru femeia aceea. Apoi, a doua zi, i-a dat femeii hârtia înapoi pecetluită cum era și ea, când a deschis-o, a găsit toate păcatele sale șterse, mai puțin acel păcat mai greu care rămăsese încă scris.

Atunci ea a început a-l ruga pe Sfântul Vasile să fie cu desăvârșire iertată, iar el a trimis-o tocmai la Sfântul Efrem Sirul, în pustie. Și după multe osteneli, văduva a ajuns la Sfântul Efrem, iar acesta a trimis-o înapoi tot la Sfântul Vasile cel Mare.

Și, ajungând ea înapoi în Cezareea Capadociei, a nimerit tocmai la îngroparea Sfântului Vasile care murise, iar ea, plângând, a aruncat pe patul cu care purtau pe sfântul hârtia pecetluită pe care rămăsese scris păcatul acela, iar un preot, neștiind, a luat hârtia și, deschizând-o ca să o citească, nu a găsit nimic, căci între timp hârtia se curățise de orice scris.

Sf. Vasile cel Mare și o spovedanie... inedită
„SINAXAR” – o rubrică de Silviu Andrei VLĂDĂREANU,
în „LUMINA CREDINȚEI” – o emisiune Radio România Actualități