ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Trinitas TV continuă seria „100 de adevăruri istorice”, explicate de Academicianul Ioan-Aurel Pop, cu un nou episod în care aflăm „Cum s-a făcut Unirea Bucovinei cu Țara”.

„Uneori greșim când facem distincție între Bucovina și Moldova, pentru că Bucovina e vatra Moldovei”, spune rectorul Universității Babeș-Bolyai, amintind că Moldova medievală se numea, atât de frumos, „Țara de Sus”. 
 
Academicianul Ioan-Aurel Pop explică, de asemenea, că la 28 noiembrie 1918, când s-a întrunit  Congresul General al Bucovinei, la Cernăuți, s-a votat în unanimitate în favoarea Unirii cu Țara, deși românii nu mai aveau majoritate absolută. „Și totuși, voința acestei populații a prevalat”, spune academicianul Ioan-Aurel Pop.



„În Bucovina și în Transilvania lucrurile erau ceva mai complicate pentru că Unirea, aici, se făcea pe fondul unui imperiu care era mai bine organizat. E adevărat, era un imperiu lovit de război. Noi știm că Bucovina a fost parte a Moldovei. Uneori greșim și noi când facem distincție între Bucovina și Moldova, pentru că Bucovina e vatra Moldovei. Bucovina e un nume nou. Moldova medievală, unde azi e Bucovina, știți cum se numea? „Țara de Sus”. De acolo au plecat cele trei capitale ale Țării - sunt pe teritoriul Bucovinei: Baia, Siret și Suceava. Acolo sunt cele mai frumoase mănăstiri pictate, acolo se află mormântul lui Ștefan cel Mare și celelalte gropnițe domnești. Cu alte cuvinte, Bucovina fost Moldova. De-acolo a pornit Țara Moldovei și Bucovina a fost Moldova fără ca cineva să se gândească că a fost altceva. Și a fost Moldova până la Storojineț, în nord, la râul Ceremuș, care era graniță. 

În Evul Mediu lucrurile erau amestecate, dar, etnic vorbind, Moldova s-a întins până la Ceremuș. Au venit și alte populații, s-au amestecat, dar majoritatea era românească.
Când a fost răpită Bucovina, în 1775, populația era cam 87-88% românească și restul erau deja infiltrări, veniri mai vechi sau mai noi. După aproape 100 și circa 50 de ani de stăpânire habsburgică, cu amestecurile intenționate de populație și cu deportări de români, populația românească în Bucovina avea majoritate. Din câte se pare, că recensămintele erau falsificate, dar nu mai avea majoritate absolută, adică nu depășea 50%. Și totuși, voința acestei populații a prevalat, pentru că în Congresul general al Bucovinei, care s-a întrunit la Cernăuți pe 28 noiembrie, deși erau prezente toate minoritățile - pe lângă români erau și ucraineni, și polonezi și germani - votul a fost categoric în favoarea Unirii cu România. S-a făcut Declarația de Unire tot așa, în mod democratic”.