„Ce definește o țară?” La această întrebare a răspuns rectorul Universității Babeș-Bolyai, în cel mai recent episod al seriei  „100 de adevăruri istorice”, explicate de academicianul Ioan-Aurel Pop”, emisiune difuzată de Trinitas TV.

„Țara” se confundă cu datina, tradiția și cu istoria noastră, pentru că, spune academicianul Ioan-Aurel Pop, ea vine din trecut, ne aduce pe toți în prezent și ne ajută să privim spre viitor.  De asemenea,  rectorul Universității Babeș-Bolyai explică de ce a avea o țară este un mare privilegiu,  amintind că popoare care în trecut au stăpânit vaste teritorii nu au reușit totuși să-și formeze o țară, au fost bătute de vânt, iar în final au dispărut cu totul.
 
„România e o țară de Țări Românești”, spune rectorul Universității Babeș-Bolyai, subliniind că, deșit vitregiți de soartă, românii au reușit, de-a lungul vremurilor, plecând de la acele nuclee care se numeau „Țări Românești” să-și formeze o ȚARĂ.


Etimologic vorbind, cuvântul „țară” vine din latinescul „Terra”. Terra înseamnă pământ. Și planeta era numită Terra și avem în românește un cuvânt care denumește „pământ”, venit din latinescul „Terra”, un diminutiv: „Țărână”. Țărână este Terra cea mică. O poți lua în pumn, iar pe mormânt arunci cu țărână. Ne întoarcem în țărână. Suntem o limbă romanică care a moștenit din latinitate foarte multe lucruri frumoase, pe  care  alte limbi nu le-au moștenit. Dar „țară” a ajuns să însemne, firește, nu numai pământul, că pământul fără oameni nu are valoare, oamenii care trăiesc pe pământ și, cumva, „țară” era această simbioză între pământ și oameni de o anumită factură, oameni care vorbesc o anumită limbă. Până la urmă, definirea țării este un proces foarte complex. Eu zic că la români, în mintea lor, cuvântul „țară” se apropie de „patrie”, patria fiind locul unde s-au născut tații și bunicii noștri, părinții noștri. Și care ne dă identitate. Țara pentru noi este cea care ne dă identitate. Din „țară” avem cuvântul „țăran”. Astăzi, la noi, țăran înseamnă agricultor, dar, inițial, însemna locuitor al țării. Pentru că toți locuitorii țării se confruntau, într-o formă sau alta,  cu pământul: cultivau pământul, creșteau animale pe pământ, culegeau roadele pământului, știau să intre în subsolul pământului să ia sare, metale prețioase. 

Deci, oarecum, este o îmbinare și definirea „țării” este foarte complexă. Eu aș zice că țara se confundă cu datina, tradiția și cu istoria noastră. Vine din trecut, ne aduce pe toți în prezent și ne face să putem privim spre viitor. De aceea, a avea o țară este un mare privilegiu. Ca istoric vă spun, popoarele care n-au reușit să-și formeze o țară, inclusiv în sens politic,  de stat, pe un teritoriu în care ei dominau, au fost popoare bătute de vânturi în istorie și care au dispărut între timp.
 
Au fost popoare care au creat imperii, pecenegi, cumani, înaintea lor au fost avarii. Ei nu se mai regăsesc. Tătarii au cucerit o mare parte a Europei la un moment dat, în sec. XIII, și apoi au tot atacat, mai ales când o ramură a lor și-a format în nordul Mării Negre, Hanatul Hoardei de Aur, de care domnii Moldovei au suferit enorm. Tătarii astăzi există, nimeni nu spune că nu există. Dar, nereușind să formeze un stat statornic, cu instituții, cu o elită responsabilă, au fost bătuți de vânturi. Se spune că în Mongolia sunt urmașii unei ramuri a tătarilor, Stalin i-a risipit pe cei din Crimeea și i-a dus și a creat un stat, Tatarstan.
 
Pe când românii, așa  vitregiți de soartă cum au fost ei, până la urmă au reușit, de-a lungul vremurilor, plecând de la niște nuclee care se chemau foarte frumos toate „Țări Românești”. Erau zeci de „Țări Românești” pe teritoriul pe care azi se află România. Țara Românească la 1222 era Țara Făgărașului, Terra Vlachorum. Țară Românească era la Năsăud, Țară Românească era în Maramureș, Țară Românească era în Vrancea și în Câmpia Română. N-am înțeles niciodată  de ce nu avem un județ Vlașca, așa cum am avut, pentru că Vlașca înseamnă „Țara Românilor”. Avem, în schimb, Teleorman, care înseamnă „Pădurea nebună” și care vine de la cumani.  Dar ce frumos era să fie Vlașca-Teleorman sau Olt-Romanați! Am pierdut numele județului Romanați.
Toponimia noastră, pe văi, este extraordinară. 

România e o țară de Țări Românești. Una singură a păstrat însă denumirea asta mereu, de-a lungul timpurilor, și asta este Valahia de la sud, dintre Carpați și Dunăre, sau Țara Românească. Care, așa cum spunea Iorga și apoi academicianul Șerban Papacostea, Țara Românească și-a asumat și prin numele ei, misiunea de reconstituire a unității politice a poporului român.”