"Cu toate că era atât de tânăr, spune unul din cercetătorii de azi ai vieții lui, Ioan ajunsese la măsura vârstei plinirii lui Hristos, când curăția inimii de prunc se împletește cu înțelepciunea minții de bătrân. Și era Ioan frumos la chip. Tocmirea lui era plină de sănătate, tinereasca vlagă zburda în toată ființa lui. Și măcar că gurmazul îi era încovoiat de robie, ochii îi străluceau de puterea credinței și de nădejdea mântuirii.  

rupul minunat al tânărului era ca o biserică în care fumega, plină de miresme, cătuia sufletului său curat și jertfelnic. Așa mergea el pe drumul anevoios al robiei, apropiindu-se de Dunăre și lăsându-și în urmă părinții, neamurile și țara lui frumoasă, fără să știe că nu se va mai întoarce niciodată și că Dumnezeu îi pregătea o altă patrie, cea mai presus de orice hotar, Împărăția cerurilor. În această împărăție, însă, nu se intră decât pe poarta cea strâmtă a nevoințelor și după ce omul a trecut prin focul încercărilor de tot felul” (ierom. Bartolomeu Anania, în vol. Sfinți români și apărători ai legii strămoșești).

ImunoMedica


Fiind luat rob de către turci la vârsta de numai 15 ani, tânărul Ioan, având o înfățișare plăcută și feciorelnică, a fost cumpărat de către un soldat turc. În loc să-l elibereze, otomanul l-a legat de un copac pentru a încerca să-l corupă la păcatul perversiunii, al homosexualității, în limbaj creștin, numit păcatul sodomiei. Tânărul s-a luptat cu turcul și a reușit să îl ucidă, scăpând, astfel, din acel pericol. A fugit, dar a fost prins iarăși de către turci. Ajuns în Istanbul, numit și Constantinopol, la acea vreme, a fost dat pe mâna soției turcului care a vrut să-l necinstească. Aceasta, în loc să-l ucidă, s-a aprins, la rândul ei, de pofte trupești. Văduva l-a ispitit, timp de 2 ani și jumătate, să se lase de credința creștină și să devină musulman. "Iar tânărul auzind acestea – ne spune primul alcatuitor al vietii sale –își făcea cruce, rugându-se lui Hristos să-l întărească și să-l păzească până în sfârșit neclintit întru credința creștinească”, scrie război întru cuvânt .

Toate străduințele femeii au fost în zadar, deoarece tânărul Ioan a rămas neclintit în credința învățată de la părinții lui și și-a păzit fecioria cu sfințenie. În final, văzând văduva că timpul trece și cu Ioan nu o scoate la capătul dorit de ea, a cerut vizirului permisiunea să-l omoare pe tânăr, care aproape ajungea la vârsta majoratului. Ioan a fost dus la locul numit Parmak-Kapi ( Poarta Stâpului), într-o periferie a Istanbulului, unde a fost spânzurat în ziua de 12 mai a anului 1662. Viața sa a fost alcătuită, în grecește, de către un profesor al marii școli a Patriarhiei ecumenice, Ioan Cariofil, care a trăit, pentru o perioadă și la București, la Curtea lui Constantin Vodă Brâncoveanu. Această istorie a Sfântului Ioan Valahul a fost tradusă și în limba română. Astfel a ajuns să fie cunoscută viața și suferințele acestui sfânt român.