Din adânc de istorii ne cheamă pământul

De strajă să-i fim, să-mplinim legământul;

Prin înalturi de cer e dangăt de clopot

– Martirii se-mișcă-n văzduhuri cu tropot –;

Cei ce-l aud și din mormânt prin Învieri se ridică

Și-ncalecă timpul toți acei făr’ de frică,

Cu paloș de-Arhanghel tot răul l-alungă,

Pentru timpul trecut,

    Pentru ziua de azi,

        Pentru vremi ce-or veni

            Tot PREZENT! să răspundă.

 

 

„Costel Condurache, un om adevărat și un român adevărat, cum puțini mai întâlnești, care a ținut ridicat steagul demnității naționale până în ultima clipă. Umbla prin toată țara (cu trenul), îmbrăcat în costum național, cu un rucsac foarte greu, plin de cărți ortodoxe, pe care le distribuia fără dorința unui câștig, ci doar din dragoste de Dumnezeu, de credința strămoșească, de neam, de aproapele.

 

 

Apoi a dus o muncă și o luptă neîncetată pentru cunoașterea Sfinților Închisorilor comuniste, îndeosebi a legionarilor, atât de defăimați de „politicienii corecți” (corecți față de mai marii lumii, dar incorecți față de propriul popor pe care îl reprezintă).

 

El a avut inițiativa obținerii cetățeniei de onoare pentru Valeriu Gafencu în orașul Târgu Ocna.

"Dacă astăzi se știe ceva în România despre Sfinții Închisorilor, i se datorează, în mare parte, și lui Costel Condurache. Neîncetatele sale osteneli au scăpat de la anonimat și uitare totală faptele minunate ale jertfei unei întregi generații.”

Monahul Filotheu despre Costel Condurache

Costel Artenie Condurache, prietenul nostru, în ultimii 23 de ani a dus în spinare, de multe ori la propriu, fizic, toate ostenelile și greutățile ultimilor mărturisitori ai unei generații exterminate în temnițele comuniste.

Costel era prietenul tuturor bătrînilor deținuți politici și era prezent la toate evenimentele organizate de aceștia, fie că erau la București, la Aiud, la Tîrgu Ocna, la Turda, la Cluj sau la Timișoara. S-a implicat personal în editarea a zeci de volume de literatură memorialistică și în apariția a cîteva reviste, între care Gazeta de Vest, care apărea la Timișoara la începutul anilor 90, iar mai apoi revista Permanențe, dar și multe alte publicații. Prin eforturile sale personale s-au salvat amintirile și memoria unei generații întregi, în orice formă a fost cu putință: scrise, vorbite, înregistrate. Iernile cu troiene îl surprindeau cu rucsacii de cărți și reviste în spinare, încercînd să bucure inimile ultimilor bătrîni scăpați din temnițele comuniste.

Dacă astăzi se știe ceva în România despre Sfinții Închisorilor, i se datorează, în mare parte, și lui Costel Condurache. Neîncetatele sale osteneli au scăpat de la anonimat și uitare totală faptele minunate ale jertfei unei întregi generații.

Toată disputa născută în jurul Sfîntului Valeriu Gafencu și în jurul cetățeniei de onoare oferită lui de primăria orașului Tîrgu Ocna i se datorează, în cea mai mare parte, lui Costel Condurache si organizatiei sale, PREZENT, pentru că el a avut această idee și a supus-o dezbaterii primăriei orașului, care a aprobat-o în urmă cu cîțiva ani.

Mare parte din înregistrările și interviurile cu Părintele Dionysie Ignat i se datorează tot lui Costel, care a insistat pe lîngă ucenicii sfîntului de la chilia Sf. Gheorghe – Colciu să nu lase neînregistrată nici o mărturie și a primit binecuvîntarea bătrînului pustnic. Prin el, oaza de viață duhovnicească de la chilia Bătrînului Dionysie a răcorit ani de zile sufletele însetate de sfințenie ale celor ce nu au putut ajunge în Athos. Deplin ancorat în trăirea creștină și în prezența la toate slujbele Bisericii, Costel Condurache reprezintă pentru mulți reperul întoarcerii la Hristos ori al întîlnirii cu El. Cu încă 10-20 de tineri rîvnitori și neobosiți precum fratele Costel, România întreagă ar fi arătat astăzi complet diferit.

Veșnică să-i fie pomenirea și amintirea!…

 

(Caută Mântuirea)

Veșnica lui pomenire din neam în neam!