Pompierii sunt sărbătoriți începând din anul 1953, ca urmare a faptelor de patriotism și devotament de care au dat dovadă în 1848, atunci când au apărat Revoluția pașoptistă împotriva intervenției otomane, în bătălia din Dealul Spirii.

Bătălia din Dealul Spirii de la București a fost un act eroic al pompierilor militari în apărarea revoluției de la 1848 și prima afirmare patriotică a calităților morale și de luptă ale ostașilor tinerei armate române moderne, constituită în urma Păcii de la Adrianopole din 1829.
 
Bătălia din Dealul Spirii a fost ultima confruntare dintre forțe exclusiv românești și tucești. Lupte au mai fost în cadrul războiului de independență, dar atunci oștile României se aflau în coaliție cu cele ruse. În 1848 s-a consumat penultima ocupare a Bucureștiului de către otomani. Cea din urmă a fost în 1916-1918 în cadul alianței Imperiului Otoman cu Puerile Centrale, când inamicii României din primul război mondial au ocupat 2/3 din teritoriul României, inclusiv Capitala.

În 1848, la intrarea în Capitală, trupele otomane au măcelărit civilii și au arestat o parte din conducătorii Revoluției pașoptiste. Aceste fapte i-au indignat pe pompieri, dar și pe alți soldați din unitățile militare, care nesocotind ordinele date de Locotenența domească, s-au pus în mișcare împotriva numeroasei armate turcești.

Roata de pompieri a Bucureștiului, devenită un sprijin al Revoluției, a participat activ la apărarea ei, părăsind cazarma de la Agie, sub comanda căpitanului Pavel Zăgănescu. Deși depășiți numeric, românii au asalatat la baionetă oastea turcă, capturând o parte din tunuri, pe care le-au întors împotriva dușmanului.

A căzut în această eroică bătălie mai mult de jumătate din efectivul companiei de pompieri. Și-au pierdut viața în inegala încleștare 200 de otomani, 47 de soldați pompieri și 2 ofițeri (înhumați în curtea Bisericii Sf. Gheorghe Plevenei), și au fost peste 100 de răniți. O parte din pompieri, în frunte cu sublocotenentul Dincă Bălășeanu, s-au retras, pentru a continua lupta, în tabăra generalului Gheorghe Magheru de la Râureni. 

După dizolvarea acesteia, eroicii pompieri, alături de cei care activaseră în gărzile naționale, au trecut munții și s-au înrolat în armata revoluționară condusă de Avram Iancu, unde Dincă Bălășeanu a ocupat funcția de centurion. Primul Parlament al României, apreciind sacrificiul eroilor de la 13 septembrie, curajul și patriotismul pompierilor militari, acordă în anul 1860 participanților la eroicul act pensii pe viață și prima medalie românească: PRO VIRTUTE MILITARI, iar în 1863, când oștirea română primea noile drapele, nu întâmplător domnitorul Alexandru Ioan Cuza alegea pentru această festivitate data de 13 septembrie.