Pe 14 august se împlinesc 30 de zile de la atacul cibernetic care a scos din funcțiune sistemele Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară. Pe 14 august este termenul pe care aproape toate instituțiile din România l-au adoptat drept vechime maximă pentru un extras de carte funciară „proaspăt”. De extrasul de carte funciară, nu mai vechi de 30 de zile depind o mulțime de lucruri esențiale! Un credit ipotecar nu se aprobă fără el, o succesiune nu se închide fără el, o donație stă pe loc fără el. Schimbarea buletinului, la mutarea într-o casă nouă, depinde tot de el. Un proces de partaj la tribunal îl cere ca probă. O autorizație de construire, la primărie, la fel.

Sunt acte pe care oamenii le fac inevitabil în viață, fără să știe vreodată că, în spatele lor, există un termen pe care nu l-a votat nimeni în Parlament — dar este practic imperativ la toate instituțiile.

Termenul a început să curgă exact în ziua atacului cibernetic. Pe 14 iulie, atacul a scos din funcțiune sistemele Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară. Trei săptămâni mai târziu, românii au învățat deja lecția dureroasă: fără extras de carte funciară, nu se mișcă aproape nimic. Notarii n-au putut autentifica vânzări, băncile n-au putut acorda credite imobiliare, moștenitorii au rămas cu dosare deschise. Autoritățile susțin că baza de date cu evidența proprietăților n-a fost atinsă — doar aplicațiile care o pun la dispoziția oamenilor au fost distruse. Diferența, pentru cineva care așteaptă o semnătură, nu contează prea mult.

Știri Cetățeanul.uk: Amenzi usturătoare pentru cei care beau în timp ce conduc în UK. Chiar și apă

Ceasul care nu apare în nicio lege

În teorie, legea nu spune nicăieri că un extras de informare are o dată de expirare. Dar toată lumea din administrație solicită imperativ  ca un astfel de document să nu fie mai vechi de 30 de zile. Iar ceasul acela, spre deosebire de sistemele ANCPI, n-a stat nicio clipă — a continuat să numere de la 14 iulie, indiferent că serverele erau picate sau nu. Cele 30 de zile se împlinesc pe 14 august. Adică peste zece zile. Nimeni nu a anunțat, până acum, ce se întâmplă atunci.

Există totuși o singură excepție reală, și tocmai de-asta e importantă: pentru cartea de identitate, termenul de 30 de zile chiar există în lege, nu doar în obicei. Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 97/2005, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 295/2021, prevăd expres, la articolul 57 alin. (1) lit. f), că extrasul de carte funciară folosit ca dovadă a domiciliului „trebuie să fie obținut cu cel mult 30 de zile anterior datei depunerii cererii”. E singurul loc din tot acest peisaj unde cifra de 30 de zile nu e o convenție, ci literă de lege — ceea ce înseamnă că, aici, problema nu se rezolvă printr-o simplă circulară administrativă, ci ar avea nevoie fie de o derogare punctuală, fie de o modificare a normei înseși.

În restul domeniilor, unde regula celor 30 de zile rămâne doar obicei instituțional, probabil că nu va fi un blocaj mare, într-o singură zi. Vor fi sute, chiar mii de blocaje, la fiecare ghișeu în parte, acolo unde un funcționar se uită la un document emis înainte de 13 iulie și cel mai probabil nu îl mai acceptă.

La coadă cu toți ceilalți stă și un pericol mai puțin discutat: cât timp actele stau înghețate în timp, crește și tentația pentru cei care vor să profite de haos — de la un extras vechi folosit ca să ascundă o sarcină apărută între timp pe un imobil, până la mesaje și site-uri false care mimează ANCPI și mizează exact pe disperarea oamenilor care nu-și mai pot obține hârtiile la timp. Revenim asupra acestui aspect mai jos.

Am încercat să vedem exact unde bate acest ceas și cine ar trebui, în mod normal, să vină cu un răspuns înainte să sune de miezul nopții. Investigația rămâne deschisă — cu siguranță mai există și alte domenii afectate, pe care încă nu le-am verificat încă. Le vom adăuga pe măsură ce le identificăm.

Creditele blocate în ultimul pas

Orice dosar de credit ipotecar necesită un extras de carte funciară — e felul în care banca află dacă imobilul pe care îl garantează are sau nu sarcini ascunse, ipoteci vechi, sechestre. Fără el, nu se aprobă nimic! Fiecare bancă are propriile norme despre cât de „proaspăt” trebuie să fie documentul, stabilit intern, nu prin lege. De regulă, termenul este de 30 de zile, nu mai mare!

Nu e doar o presupunere despre practica băncilor — una dintre cele mai mari bănci din România o afirmă chiar pe propriul site. În lista oficială de acte necesare pentru credit ipotecar publicată de BCR apare explicit „Extras de carte funciară recent (valabil 30 de zile)”, alături de actul de proprietate al vânzătorului și celelalte documente ale dosarului.

Un caz care s-a mai văzut deja pe piață: o familie are aprobare de principiu din 5 iulie, cu extras din aceeași perioadă. Vânzătorul așteaptă banii ca să se mute. La tragerea efectivă a creditului, banca cere documentul actualizat — dar sistemul e tot picat sau abia repornit, iar extrasul din iulie nu mai e „bun”. Creditul rămâne aprobat doar pe hârtie, dar blocat în realitate, cu riscul unor penalități pentru întârzierea față de antecontract.

Cine ar putea rezolva rapid problema: Asociația Română a Băncilor, printr-o poziție comună transmisă tuturor membrilor, eventual susținută de Banca Națională. S-a mai întâmplat: în 2017, un ordin al ministrului finanțelor a stabilit clar ce tip de extras poate folosi o bancă într-un dosar de credit. Fără o mișcare similară acum, fiecare bancă e liberă să decidă cum vrea, dar cel mai probabil nu își va asuma riscul să accepte un extras de carte funciară mai vechi.

Moștenirile, prinse între două ceasuri

La succesiune, notarul are nevoie de extras ca să știe exact ce se moștenește și în ce stare e imobilul. Fără el, dosarul rămâne deschis. Numai că aici bate și un al doilea ceas, mult mai neiertător: legea dă doar doi ani de la moartea unei persoane pentru ca moștenitorii să încheie succesiunea fără să plătească un impozit de 1% din tot ce au moștenit.

Cineva al cărui părinte a murit, de pildă, pe 20 iulie 2024 trebuie să termine totul până pe 20 iulie 2026 ca să scape de impozit. Blocajul de la ANCPI a început chiar cu câteva zile înainte de acest termen și nu s-a terminat încă. Chiar dacă apare o lege care să scutească de impozit, ea rezolvă doar partea fiscală — nu și faptul că notarul tot are nevoie de extras, iar acela tot trebuie să fie „recent”.

Aici sunt necesare, de fapt, două intervenții separate. Una legislativă, pentru partea fiscală — și există deja un proiect de lege, votat de Senat, care așteaptă Camera Deputaților. Alta administrativă, care ține de Uniunea Națională a Notarilor Publici și de ANCPI: o instrucțiune comună care să le permită notarilor să continue dosarele de succesiune cu cel mai recent extras disponibil, oricât de vechi, cât timp sistemul stă picat.

În cazul donațiilor, situația este asemănătoare.

Buletinul pe care nu-l poți schimba

Puțină lume se gândește la asta, dar și schimbarea domiciliului din buletin poate depinde de un extras de carte funciară — e una dintre dovezile acceptate pentru dreptul de folosință asupra unei locuințe, alături de contractul de închiriere sau declarația găzduitorului.

Aici nu mai vorbim despre un obicei instituțional, ci despre o cerință scrisă direct în lege. Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 97/2005, aprobate prin HG nr. 295/2021, stabilesc la articolul 57 alin. (1) lit. f) că, pentru eliberarea cărții de identitate, „extrasul de carte funciară trebuie să fie obținut cu cel mult 30 de zile anterior datei depunerii cererii”. Practica de la ghișeu confirmă exact acest text: Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor Brașov cere, la fel, „documentul cu care se face dovada adresei de domiciliu — extras de carte funciară, nu mai vechi de 30 de zile — în original”.

Cineva care s-a mutat de curând într-un apartament cumpărat și vrea buletinul actualizat înainte de un nou job, unde adresa contează pentru contract, se va trezi cu cererea respinsă pentru lipsa unui document „proaspăt” — chiar dacă locuiește deja acolo.

Aici e singurul caz din tot articolul unde o simplă circulară administrativă nu ar fi suficientă — pentru că regula nu vine dintr-o practică pe care o instituție și-a impus-o singură, ci dintr-o normă aprobată prin hotărâre de guvern. Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, prin Ministerul Afacerilor Interne, ar putea totuși interveni fie printr-o derogare punctuală, valabilă pe durata stării de fapt create de atac, fie printr-o modificare de urgență a normei — dar, spre deosebire de celelalte domenii, nu poate pur și simplu decide, la nivel de instrucțiune internă, să accepte un extras mai vechi, fără să încalce chiar litera legii pe care o aplică.

Termenele din instanță nu așteaptă pe nimeni

În procesele care implică imobile — partaje, executări silite, revendicări — extrasul e adesea o probă cerută la termen. Spre deosebire de administrație, justiția nu-și oprește ceasul pentru un atac cibernetic la altă instituție.

Într-un partaj între frați, instanța va cere un extras actualizat pentru a stabili exact ce intră în masa succesorală. Dacă partea nu-l poate obține, riscă fie o amânare — care prelungește un conflict de familie deja tensionat — fie, mai rar, respingerea unei cereri pentru că proba n-a fost depusă la timp.

O soluție ar putea veni de la Consiliul Superior al Magistraturii, printr-o recomandare către instanțe, sau de la Ministerul Justiției, printr-o normă care să recunoască blocajul de la ANCPI drept caz de forță majoră — fie pentru acceptarea unor extrase mai vechi, fie pentru termene suplimentare fără sancțiuni pentru partea afectată.

Jale la Primărie

Certificate de urbanism, autorizații de construire, verificarea dreptului de proprietate pentru diverse cereri — toate depind de un extras recent.

La Primăria Sectorului 6 din București, de exemplu, dosarul pentru acordul de funcționare a unui spațiu comercial cere explicit „extras de carte funciară de informare — extrasul de carte nu mai vechi de 30 de zile”, alături de o fotografie a spațiului, cerută și ea „nu mai veche de 30 de zile”. Practic, pragul de 30 de zile a devenit un fel de ștampilă administrativă generică, aplicată la fel de mecanic unui document juridic complex ca unei simple fotografii.

Un proprietar care vrea să înceapă o renovare și are nevoie de autorizație de construire se poate trezi cu cererea suspendată din lipsa dovezii „la zi” a proprietății — în timp ce lucrările, programate cu un antreprenor rezervat din timp, se amână și costă în plus.

Aici ar trebui să intervină Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, cu o instrucțiune unică pentru toate primăriile din țară — cam ce s-a făcut deja, punctual, pentru un program de finanțare în energie verde, unde solicitanții au primit voie să depună o declarație pe proprie răspundere în locul extrasului.

Marele pericol, escrocheriile

Vidul ăsta administrativ nu produce doar întârzieri. Produce și ocazii pentru cei care știu să profite de haos, în două direcții diferite.

Prima ține chiar de miezul tranzacțiilor imobiliare. Extrasul de informare e singurul mod prin care un cumpărător poate vedea dacă un imobil are sarcini ascunse — o ipotecă nouă, un sechestru, o notare de litigiu apărută recent.

Cât timp sistemul stă picat, imaginea rămâne înghețată la ultima variantă disponibilă, dinainte de atac. Cineva care cumpără pe baza unui extras „curat” din iulie nu are de unde ști dacă, între timp, pe același imobil a apărut ceva nou — află abia când sistemul revine, iar atunci actul e deja semnat.

A doua ține de partea digitală. Au apărut deja avertismente despre site-uri false care copiază adresa oficială a ANCPI, și e de așteptat un val de mesaje care mizează exact pe confuzia asta — e-mailuri care se dau drept notarul din dosar, notificări despre „reactivarea contului”, oferte de a grăbi eliberarea unui extras contra unei taxe. ANCPI a ținut să precizeze că nu cere niciodată parole sau plăți prin telefon sau e-mail.

Cele două riscuri se alimentează reciproc. Cu cât ceasul se apropie mai mult de miezul nopții fără niciun răspuns oficial despre soarta extraselor „expirate”, cu atât crește presiunea pe oamenii prinși în tranzacții — frica de a pierde avansul, de a rata un termen fiscal, de a plăti penalități. Iar frauda, sub orice formă, trăiește exact din presiunea asta.

30 de zile, ce s-ar putea pune în loc

Merită spus încă o dată că în afara cazului cărții de identitate, unde e literă de lege, nu am mai găsit acest termen în nicio lege. E o cifră pe care și-a impus-o singură administrația românească, prin repetiție, până a devenit regulă nescrisă

Și aici apare întrebarea la care nimeni nu a răspuns încă: dacă tot trebuie prelungit termenul, cu cât? Ar fi de-ajuns 45 de zile, ca să acopere confortabil restul crizei? Trei luni, ca marjă de siguranță pentru un sistem care abia își revine? Sau chiar șase luni, ca să nu mai fie nevoie de o altă derogare dacă apare un nou incident? Fiecare variantă pare, la prima vedere, o soluție rezonabilă — și fiecare are, de fapt, un preț.

Un extras de carte funciară nu e o fotografie de familie, care rămâne valabilă oricât de veche ar fi. E o garanție că, la data emiterii, nimeni altcineva nu are pretenții asupra imobilului — nicio ipotecă nouă, niciun sechestru, nicio moștenire contestată, niciun proces pornit între timp. Cu cât extrasul e mai vechi, cu atât fotografia aceea seamănă mai puțin cu realitatea din ziua în care se semnează, de fapt, actul.

Riscul cel mai grav aici are un nume juridic exact: evicțiunea. E situația în care cineva cumpără sau moștenește un imobil crezându-l „curat”, iar mai târziu apare un terț — un alt moștenitor, un creditor ipotecar, o instanță — care dovedește că avea, de fapt, un drept mai vechi sau mai puternic asupra aceluiași imobil, drept care nu apărea în extrasul folosit la tranzacție pentru că, pur și simplu, extrasul era prea vechi ca să mai reflecte realitatea. Cumpărătorul poate pierde astfel, complet legal, un imobil pentru care a plătit integral — exact genul de coșmar pe care extrasul „proaspăt” ar trebui să-l prevină.

Cu cât termenul acceptat e mai lung, cu atât crește și fereastra de timp în care se pot strecura asemenea situații — și, o dată cu ea, și tentația pentru cineva rău-intenționat să vândă rapid un imobil pe care știe că urmează să-l piardă oricum, mizând pe faptul că noul proprietar nu va afla la timp. Un termen de 45 de zile lasă o marjă mică de risc. Unul de trei luni, mai mare. Unul de șase luni ar rezolva confortabil criza actuală, dar ar transforma extrasul „recent” într-un document aproape la fel de nesigur ca unul fără termen deloc — exact ce vrea să evite, în teorie, toată această practică de 30 de zile.

De-asta răspunsul corect nu e neapărat „cel mai lung termen posibil”, ci o soluție intermediară, gândită și anunțată de o autoritate cu competența s-o impună tuturor deodată — nu lăsată, ca până acum, la latitudinea fiecărei bănci, fiecărui notariat, fiecărei primării în parte. Până atunci, fiecare zi de tăcere oficială e o zi în care riscul de evicțiune și cel de fraudă cresc amândouă, în timp ce ceasul celor 30 de zile continuă să bată, singur, fără nimeni care să-i asculte alarma.

Cetățeanul.net