Pictorul Ion Andreescu, unul dintre reprezentanții impresionismului românesc și un admirabil peisagist al secolului al XIX-lea, s-a născut la 15 februarie 1850, la București. În ceea ce privește peisajele, Ion Andreescu ''este chiar primul pictor al nostru despre care putem afirma că încă de la începutul carierei și-a manifestat fără ezitare preferința pentru acest gen'', menționează cunoscutul critic de artă Radu Bogdan în monumentala sa monografie intitulată ''Andreescu'', conform medalionului Agerpres de mai jos. Artistul George-Sorin Nicolae ne onorează cu un portret al marelui nostru înaintaș.

Ion Andreescu a urmat cursurile Gimnaziului "Gh. Lazăr" și ale Liceului "Sf. Sava" din București. La vârsta de 19 ani, s-a înscris la Școala de Arte Frumoase din București, condusă de Theodor Aman, la secția nou creată de Desen linear și Caligrafie (1869-1870), unde a predat mai târziu, ca profesor suplinitor. A fost, de asemenea, profesor la Seminarul Episcopiei din Buzău, la Gimnaziul Comunal "Tudor Vladimirescu" și la Școala de Meserii din același oraș, potrivit dicționarului "Membrii Academiei Române (1866-2003)" (Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, București, 2003).

Creațiile din această perioadă, peisaje inedite precum "Pădurea de fagi", "Stejarul", "Stânci și mesteceni", "Mesteceni la marginea bălții", dar și naturi statice sau portrete, i-au adus recunoașterea în rândul artiștilor plastici din epocă.

''De la început, nu numai prin subiect dar și prin felul de a compune și colora, preferințele lui Andreescu s-au îndreptat spre tot ce este mai simplu. (...) Nimic încărcat, nimic ce ar fi putut altera fiorul unei simțiri reculese. Așa luau ființă ''Ceșcuța cu pansele'', ''Ghiveciul cu flori albe'' și, mai târziu, ''Ghiveciul cu răsad'', care poartă în cel mai înalt grad nota caracteristică a ceea ce numim la Andreescu modestie de sentiment'', remarcă Radu Bogdan în lucrarea menționată mai sus.

Debutul public al lui Ion Andreescu a avut loc la finele anului 1874, la ''Expoziția artiștilor în viață'' de la București, unde a prezentat tabloul ''Coacăze''.  

În ianuarie 1876 a participat la cea de-a treia expoziție a ''Societății Amicilor Belle-Artelor", de la București, cu o serie de compoziții, între care: "Oală cu flori", "Plopi la marginea satului", "Peisaj din crângul Buzăului", "Pești", ''Peisaj cu plopi''. Din această perioadă datează și primul său "Autoportret", ca și o serie de tablouri, între care: "Natură moartă cu coș și legume", "Târg de Drăgaică", "Bâlci în preajma Buzăului".

Asemenea multor pictori români, Andreescu și-a desăvârșit studiile la Paris unde a plecat ca bursier, în 1879. Aici a frecventat cursurile Academiei "Julian", fiind admis, totodată, și la Salonul oficial parizian, unde a expus două lucrări: "Începutul primăverii" și "Bâlci în România". Ulterior a plecat la Barbizon, unde a lucrat alături de George Demetrescu Mirea, Alexandru Djuvara sau Nicolae Grigorescu, de la care a deprins autonomia expresiei plastice și importanța personalității, dar și alături de pictori independenți precum Corot, Millet, Courbet, Monet, cultivând pictura în plein-air (precursoarea impresionismului).

Din perioada pariziană au fost datate o serie de lucrări, între care: "Iarnă la marginea Barbizonului", "Iarna în pădure", "Seară de toamnă la Barbizon", "Stradă la Barbizon, vara", "Stâncile de la Apremont", "La treierat", precum și "Cap de fată", "Nud de femeie în picioare", "Studiu de nud pe scaun", "Băiat costumat", "Femeie drapată în albastru", "Femeie în roz". AICI pictat de Nicolae Grigorescu:

În 1881 a participat atât la Salonul parizian ("Iarna la Barbizon"), cât și la ''Expoziția artiștilor în viață'' de la București ("O dimineață la Barbizon" sau "Drumul mare", "Seară de toamnă la Barbizon" sau "Călăreț în amurg"). Un an mai târziu, în 1882, a fost prezent la expoziția de la Sala Stavropoleos din București, cu 60 de tablouri, o adevărată retrospectivă a pictorului, singura de altfel din timpul vieții. Între tablourile expuse cu această ocazie s-au numărat: "Bătrân cu plete", "Pahar cu tufănele", "Pomi înfloriți", "Câmp cu maci".

În ultimii ani de viață, grav bolnav, Ion Andreescu a continuat să lucreze. ''Picta îndeosebi flori și portrete, astfel de subiecte fiindu-i cel mai la îndemână în starea de sănătate în care se afla, căci nu-l sileau să iasă din casă'', arată criticul de artă Radu Bogdan în lucrarea sa. A pictat în această perioadă, spre exemplu, numeroase chipuri de țărănci (''O țărancă din profil'', ''Broboada roșie'', ''Țăranca cu broboada verde'').

Ion Andreescu a murit la București, la 22 octombrie 1882, răpus de tuberculoză, la numai 32 de ani. A fost ales membru de onoare post-mortem al Academiei Române, la 28 octombrie 1948. Tablouri purtând semnătura marelui artist pot fi admirate în București, la Muzeul Național de Artă al României și la Muzeul de Artă K. H. Zambaccian. AGERPRES (Documentare - Cerasela Bădiță, Ruxandra Bratu; editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Anda Badea) - Cu mulțumirile ActiveNews. VIDEO cu creațiile sale: