ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Pe 18 ianuarie se împlinesc 17 ani de la moartea într-un accident rutier suspect a poetului Grigore Vieru, un mare patriot român și idealist unionist din Republica Moldova, decedat în aceleași condiții ca Doina și Ion Aldea Teodorovici.
 
Autor de poezii în care portretiza în cuvinte simple, dar puternice Mama, dragostea de țară și de Limba Română, Vieru este și un autor de literatură pentru copii și unul dintre cei mai traduși scriitori români de dincolo de Prut, atât dinainte cât și de după destrămarea Uniunii Sovietice. În 1988 el a primit în cea mai prestigioasă distincție internațională în domeniul literaturii pentru copii, Diploma de Onoare Andersen, iar post-mortem a fost decorat cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Mare Cruce.
 
După ce a fost implicat într-un accident rutier în noaptea de 15 spre 16 ianuarie când se întorcea de la o manifestare culturală dedicată în sudul republicii lui Mihai Eminescu, Grigore Vieru a murit două zile mai târziu în spital la Chișinău și a fost înmormântat pe 20 ianuarie 2009 în cimitirul de pe strada Armenească din capitala basarabeană, potrivit Jurnal.md. 

Grigore Vieru s-a născut pe 14 februarie 1935 în satul Pererâta, fostul județ Hotin din Regatul României, într-o familie de plugari români. A absolvit școala de șapte clase din satul natal în anul 1950, după care a urmat școala medie din orășelul Lipcani, pe care a finalizat-o în anul 1953, potrivit Unimedia.md. 

În 1973, Grigore Vieru trece Prutul spre Iași în cadrul unei delegații de scriitori sovietici. Participă la întâlnirea cu redactorii revistei „Secolul 20”: Dan Hăulică, Ștefan Augustin Doinaș, Ioanichie Olteanu, Geo Șerban, Tatiana Nicolescu. Vizitează, la rugămintea sa, mănăstirile Putna, Voroneț, Sucevița, Dragomirna, Văratec. Se întoarce la Chișinău cu un sac de cărți. Mai târziu, poetul face următoarea mărturisire: „Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul”.

La sfârșitul anilor '80, Grigore Vieru se găsește în prima linie a Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia, textele sale (inclusiv cântecele pe versurile sale) având un mare rol în deșteptarea conștiinței naționale a românilor din Basarabia. Vieru a fost unul dintre fondatorii Frontului Popular din Moldova și se află printre organizatorii și conducătorii Marii Adunări Naționale din 27 august 1989. A participat activ la dezbaterile sesiunii a XIII-a a Sovietului Suprem al RSSM în care se votează limba română ca limbă oficială și trecerea la grafia latină, potrivit WikiPedia. 

În noaptea de 15 spre 16 ianuarie 2009, pe drumul de întoarcere de la un concert omagial consacrat poetului Mihai Eminescu la Cahul, în sudul republicii, autoturismul în care se afla Grigore Vieru s-a izbit violent de suportul unui panou publicitar plasat în mijlocul șoselei, în regiunea comunei Dănceni, raionul Ialoveni. La volanul autoturismului se afla Gheorghe Munteanu, artist emerit al Republicii Moldova și director adjunct al Ansamblului de dansuri populare „Joc” din Chișinău, care a scăpat cu viață. Grigore Vieru este transportat și internat în stare critică la Spitalul de Urgență din Chișinău, unde decedează pe 18 ianuarie. Grigore Vieru a fost înmormântat pe 20 ianuarie 2009 în cimitirul de pe strada Armenească din capitală.
 
Felul în care poetul basarabean a murit seamănă tulburător de mult cu moartea soților Ion și Doina Aldea Teodorovici, cântăreții versurilor sale și a mai multor arii ale demnității naționale. Să nu uităm că la 27 august 1991, Ion și Doina Aldea-Teodorovici au cântat pentru Suveranitate și Independență la Marea Adunare Națională din Chișinău, apoi au plecat, imediat, la Festivalul de la Mamaia, unde Doina avea să spună: „Vin aici direct din Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, să vă aduc salutul libertății noastre”. În mai 1992, împreună cu poeții Grigore Vieru și Adrian Păunescu, au cântat în fața luptătorilor din războiul de pe Nistru, pentru a le ridica moralul. S-au aflat la o distanță de circa 300 de metri de tancurile și lunetele inamicilor. În noaptea de 29/30 octombrie 1992, la orele 2:30, mașina în care se deplasau Ion și Doina Aldea-Teodorovici spre Chișinău a intrat într-un copac în apropierea localității Coșereni, la 49 de kilometri de București. Șoferul și însoțitorul au scăpat fără nici o zgârietură, în timp ce Ion și Doina, aflați pe bancheta din spate, au fost striviți între greutatea mașinii și copacii de pe marginea drumului. Moartea celor doi a fost percepută la data respectivă ca o tragedie națională. La fel avea să fie perceput și accidentul mașinii în care se afla Grigore Vieru în noaptea de 15/16 ianuarie 2009 la ora 1:30 pe traseul R-3 Chișinău–Hîncești–Cimișlia–Basarabeasca. La acea vreme, în Republica Moldova se afla la putere regimul anti-românesc al președintelui comunist Vladimir Voronin.

Îl puteți (re)descoperi pe Grigore Vieru citindu-i poeziile pe pagina web Poeții-noștri.ro. 

ZiarulNațional.md vă pune la dispoziție câteva citate lăsate moștenire de poetul basarabean:
 
Iubirea

Dacă n-ar fi iubirea, m-aș teme de viață.

Poate că, într-adevăr, ochii femeii iubite sunt marginea lumii.

Ochii îs doi și-s triști, d-apoi inima, singură?!

Femeia este al cincilea anotimp, în care natura se odihnește, amintindu-și toate florile primăverii, toate privighetorile verii, toți strugurii toamnei și toate ninsorile iernii.

Țara

Degeaba a venit libertatea, dacă frații nu se cunosc între ei.

Basarabia este un copil înfășurat în sârmă ghimpată.

Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul.

Cine nu și-a scris istoria cu sângele, acela sau n-a avut-o nicicând sau crede că poate trăi pe contul istoriei altora.

Câtă limbă română a rămas în Basarabia, ar putea s-o învețe și rusul.

E bine să învețe un popor de la altul, însă nu e bine să învețe un popor pe altul.

Mama

Mama este începutul tuturor începuturilor.

De ce mai suflu dimineața în promoroaca geamului, dacă nu se mai văd prin zăpadă urmele mamei?!

Aș vrea să-mi trăiesc din nou viața, dar numai pentru a o vedea pe mama.

Sunt trei ființe pe care nu te poți supăra: Dumnezeu, mama și moartea.

Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viață trăiesc.

Nu frica, nu teamă,
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii.