ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Duminică, 2 decembrie, se împlinesc 20 de ani de la trecerea la Domnul a unuia dintre cei mai mari duhovnici pe care i-a dat neamul românesc, părintele Cleopa Ilie, fost stareț al Mănăstirii Sihăstria, un trăitor în Hristos și un apărător al adevărului evanghelic și ortodox.

Sutele de suflete cărora le-a adus mângâiere, sfaturile înțelepte oferite celor aflați la răspântii sufletești mărturisesc faptul că părintele Cleopa rămâne unul dintre cei mai iscusiți duhovnici și predicatori ai monahismului românesc.

Părintele Ilie Cleopa, arhimandrit și duhovnic la Mănăstirea Sihăstria, (din botez Constantin), s-a născut la 10 aprilie 1912, în Sulița, județul Botoșani, într-o familie de țărani, fiind al cincilea copil din cei zece ai familiei Alexandru și Ana Ilie. Din cei zece frați, cinci au intrat în mănăstire, inclusiv mama, la bătrânețe, potrivit Dicționarului Teologilor Români, 1996.

Școala primară de șapte clase a făcut-o în satul natal. A intrat frate în Mănăstirea Sihăstria din 1929 și a fost călugărit în 1937, egumen interimar în 1942, a fost hirotonit ierodiacon și ieromonah și numit egumen al aceleiași mănăstiri în ianuarie 1945.

În 1949, arhimandritul Ilie Cleopa a fost numit stareț al Mănăstirii Slatina (1949-1953) și a plecat acolo împreună cu 30 de călugări din obștea Mănăstirii Sihăstria, în urma deciziei patriarhului Justinian (1948-1977).

De asemenea, a fost rânduit de Mitropolia Moldovei să supravegheze și să îndrume viața duhovnicească a mai multor mănăstiri din împrejurimi: Putna, Moldovița, Râșca, Sihăstria și schiturile Sihla și Rarău.

Duhovnic la Mănăstirea Sihăstria din 1956, arhimandritul Ilie Cleopa a devenit o figură reprezentativă a spiritualității ortodoxe românești contemporane, notează volum menționat.

De trei ori a fost nevoit să se retragă în Munții Rarăului din cauza opresiunilor comuniste (1948, 1953-1954 și 1959-1964). 

Din anul 1945, când a fost hirotonit preot și numit stareț al Mănăstirii Sihăstria, părintele Cleopa și-a împărțit timpul între rugăciune și misiune, între liniște și ascultare, între singurătate și călăuzirea călugărilor și mirenilor pe calea mântuirii, între nevoință pustnicească și misiune duhovnicească prin predică, scriere de cărți sfinte, spovedanie, sfătuire și milostenie, arată arhimandritul Ioanichie Bălan în „Cuvânt înainte” din primul volum al colecției „Ne vorbește Părintele Cleopa ”.

Părintele Cleopa este și rămâne un tezaur al spiritualității și Ortodoxiei românești. Cu aceeași sensibilitate sufletească și profunzime teologică, pe fond biblic și patristic, vorbește și filosofilor și marilor teologi, purtându-i în cele mai profunde taine ale energiilor necreate, precum și credincioșilor de rând, veniți ca adevărați pelerini din toate colțurile țării, pe care-i hrănește cu cuvântul lui Dumnezeu și-i adapă din izvorul învățăturii despre viața și fericirea veșnică”, consemna arhimandritul Ioanichie Bălan.

Într-un interviu biografic, Patriarhul României, care i-a fost ucenic, îl caracteriza astfel pe cel care binecuvânta spunând „Mânca-v-ar raiul!”:
 
 „Părintele Cleopa era un călugăr pastoral și misionar la biserică și în chilia sa, prin rugăciune, prin predică, prin sfat și prin însăși prezența sa. Era un om împăcat cu Dumnezeu și cu sine însuși, care îmbina smerenia cu știința teologică, misiunea cu milostenia și bunătatea cu bucuria. Ca monah adevărat și matur, el nu judeca pe ierarhi, ci asculta de ei cu toată sinceritatea și se ruga pentru ei în biserică și la chilie. Adesea, când îl vizitau ierarhi, el le vorbea de marea misiune pe care o au ei azi și de apărarea dreptei credințe în fața sectelor de tot felul. Din smerenie, părintele Cleopa se numea adesea pe sine "nemonah". O dată a zis privind la noua biserică din incinta mănăstirii: "E mai ușor de construit o catedrală decât a forma un adevărat monah". Avea marele dar al discernământului spiritual, al măsurii, al dreptei credințe și al dreptei viețuiri. De aceea, el rămâne un duhovnic model: drept și bun, ferm, dar nu fanatic, purtător de sfințenie și de speranță pentru cei din jur care-l căutau”.

Vorbea despre plecarea din această viață și despre trecerea la Dumnezeu cu siguranță și cu o mare certitudine.

Unul din cuvintele sale din anii din urmă, adresat părinților și fraților din mănăstire, tot acest moment al trecerii îl invoca: „Eu nu mai pot vorbi, că sunt bătrân sunt obosit. Dar atâta vă rog: oriunde vă duceți să aveți moartea înainte ochilor și 'Doamne Iisuse ...' în minte și în inimă ... Că îndată se trezește mintea: 'Măi, mâine mor! Și cum mor? Doamne ferește, să nu mă duc în focul veșnic! Doamne ferește de iad!".

Părintele arhimandrit Ilie Cleopa a trecut la Domnul în ziua de 2 decembrie 1998.

Între lucrările publicate în timpul vieții se află: „Despre credința ortodoxă", București, 1981 (reeditată sub titlul "Călăuza în credința ortodoxă", 1991); „Predici la praznice împărătești și sfinți de peste an", Ed. Episcopiei Romanului, 1986; „Predici la Duminicile de peste an", Ed. Episcopiei Romanului. 1990; „Valoarea sufletului", Galați, 1991; „Urcuș spre înviere" (predici duhovnicești), Mănăstirea Neamț. 1992; „Despre vise și vedenii", București, 1993.


Cuvinte de folos care l-au făcut special pe cel care a devenit unul dintre cei mai mari duhovnici ai Ortodoxiei românești:

„Scriptura spune să mergi drept înaintea Domnului. Să nu te abați nici la stânga, nici la dreapta. Ca să poți merge drept îți trebuie două ziduri. Dar nu de cărămidă, nu de piatră, nu de ciment, nu de fier, nu de lemn. Două ziduri duhovnicești. Să ai în dreapta frica lui Dumnezeu și în stânga frica morții. Scriptura spune: „cu frica lui Dumnezeu se abate tot omul de la rău”.
 
 „Nu stă fericirea în a da mult sau în a da puțin. Fericirea este aceasta: să dai după puterea ta. Dumnezeu nu se uită la darul nostru cât e de mare, ci la inima noastră și la voința cu care aducem darul. Fapta bună se cere după măsura puterii fiecăruia. Unul, dacă nu are, dă puțin, dar îi pare rău că n-a dat mai mult. Altul dă mult, dar are de unde da mult și-i mai rămâne mult. Domnul primește și de la unul și de la altul, dar mai tare primește de la acela care dă puțin cu părere de rău că n-a dat mai mult”.
 
 
„Nici descântecele, nici vrăjitoriile, nici fermecătoriile, nimic, nimic nu poate să-ți facă nimeni, dacă ai trei lucruri: dacă postești sfintele posturi, dacă ești mărturisit curat și dacă mergi regulat la biserică. Nu-ți poate face nimeni niciodată nici un rău. Pot să vină toți dracii din iad că nu au ce-ți face. Odată ce te-ai mărturisit și ești sub canonul duhovnicului ai intrat în taina lui Iisus Hristos”.
 
 
„Frații mei, gândindu-ne la sfârșitul lumii, să ne gândim la sfârșitul nostru. N-avem treabă când are să fie sfârșitul lumii. Poate are să fie peste 100 de ani, poate peste 1.000. Când o vrea Dumnezeu. Noi să ne gândim la sfârșitul nostru. Sfârșitul meu e sfârșitul lumii. Dacă eu mor peste un ceas, ce-mi pasă mie sau ce mă privește că lumea va mai trăi. Dacă eu mă duc la groapă mâine, pentru mine lumea s-a terminat și eu mă duc în lumea cea veșnică. Cu ce mă duc? Cu ce am pus în traistă! Când pornești la drum, ți-ai pus merinde de acasă, ți-as pus ceapă, ți-ai pus cozonac, ți-ai pus sticlă cu vin, ți-ai pus încălțări, ți-ai pus brâu, ți-ai pus căciulă, ți-ai pus bundiță de frig. Toate ți le-ai pus în traistă. Când stai la popas, ce scoți din traistă?”