ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit.


La 21 iulie 1821, la Bacău, Moldova, se naște Vasile Alecsandri (d. 22 august 1890, Mircești, județul Iași, România), poet, prozator și dramaturg român. Prin traducerile în limbile franceză, germană, engleză ale poeziilor populare sau ale unora din poeziile originale, Alecsandri se numară și printre primii noștri scriitori moderni a căror operă a devenit accesibilă străinătății, relatează istoria.md.

Ca scriitor, a debutat în 1840, cu nuvela Bucheti, publicată în "Dacia literară", și cu pieseta "Farmazonul din Hîrlău". După cîteva încercări în limba franceză, ca poet de limba română apare pentru prima dată în 1843 în ”Calendar pentru poporul românesc”. 

Creația sa literară e reprezentată de cîteva cicluri mai mult sau mai puțin unitare sub aspectul tematicii, al principalelor caracteristici stilistice și al epocii în care au fost scrise. Primele sunt cele inspirate din poezia populară, "Doinele". 

Al doilea grup de poezii, "Lăcramioare", apărute pentru prima dată în volumul din 1853, cuprinde partea cea mai mare a poeziei erotice a lui Alecsandri, Jurnalul poetic al dragostei pentru Elena Negri, ”Lăcrămioarele” demonstrează mai curînd muzicalitatea versului alecsandrinian, decît aderența lui la lirica de confesiune; expresia e de aceea adeseori stîngace. 

Ciclurile de poezii intitulate "Suvenire" (1853) și "Margăritarele" (1863) au mult mai puțină unitate decît cele precedente. Deceniul al șaptelea al secolului al XlX-lea reprezintă un moment de cotitură în viața și creația lui Alecsandri. 

Pastelurile, Legendele și Ostașii noștri lărgesc și aprofundează, în același timp, inspirația folclorică, ce va rămîne una din constantele creației sale. Pastelurile, poezii descriptive, apărute, în marea lor majoritate, mai întîi în Convorbiri literare reconstituie în cheie poetică succesiunea anotimpurilor într-un peisaj românesc.

Serbarea de la Putna

 
Diplomat, om politic și patriot desăvârșit, Vasile Alecsandri a fost și unul dintre cei care a animat sufletele tinerilor români la Marea Serbare de la Putna, organizată și de Mihai Eminescu, acum 150 de ani,
 
Relatările de presă ale vremii amintesc:
 
 
„Răsună apoi un imn solemn de Alexandru Flechtenmacher, pe versuri de Vasile Alecsandri, în interpretarea corului studențesc reunit cu cel al seminariștilor și al elevilor din Cernăuți și Suceava.
 
 
"Prin negura trecutului
O! soare-nvingător,
Lúmini cu raze splendide
Prezent și viitor
În timpul vijeliilor
Cuprins de un sacru dor
Visai unirea Daciei
Cu o turmă și un păstor (…)”
 
 
Cu aceeași ocazie, Alecsandri scrie și un Imn religios cantat la Putna:
 
 
„Etern, Atotputernic, o! Creator sublime,
Tu, ce dai lumii viață și omului cuvânt,
În tine crede, speră întreaga românime…
Glorie ție-n ceruri, glorie pe pământ!
Sub ochii tăi în lume lungi valuri de-omenire
Pe marea veciniciei dispar ca nori în vânt,
Și-n clipa lor de viață trecând strigă-n uimire:
Glorie ție-n ceruri, glorie pe pământ!
Tu din sămânța mică înalți stejarul mare,
Tu junelor popoare dai un măreț avânt,
Tu-n inimile noastre ai sacre, vii altare.
Glorie ție-n ceruri, glorie pe pământ!
În tine-i viitorul, trecutul și prezentul!
Tu duci la nemurire prin tainicul mormânt
Și numele-ți cu stele lumină firmamentul.
Glorie ție-n ceruri, glorie pe pământ!
Etern, Atotputernic, o! Creator sublime,
Tu, care ții la dreapta pe Ștefan, erou sfânt,
Fă-n lume să străluce iubita-i românime…
Glorie ție-n ceruri, glorie pe pământ!”

Omul politic

În perioada cât a efectuat studii la Paris l-a avut coleg aici pe Alexandru Ioan Cuza și s-a împrietenit cu tinerii munteni, între care Ion Ghica, se amintește în tabelul cronologic al volumului ''Proză'', Vasile Alecsandri (Editura Albatros, București, 1974), citat de Agerpres.

Revenit în Moldova, participă la toate inițiativele tovarășilor săi de generație. Astfel, preia conducerea teatrului din Iași, împreună cu C. Negruzzi și M. Kogălniceanu (1840-1842), devine colaborator la ''Dacia literară'' (1840) și la ''Propășirea'', din al cărei comitet de redacție a făcut parte (1844), redactor și proprietar al revistei ''România literară'' (1855). Participant la mișcarea revoluționară de la 1848 din Moldova, Vasile Alecsandri a redactat unul dintre documentele programatice, ''Protestație în numele Moldovei, a Omenirei și a lui Dumnezeu'' și a colaborat la elaborarea programului politic ''Prințipiile noastre pentru reformarea patriei''. A petrecut apoi un an de exil în Franța (1848-1849), se amintește în ''Dicționarul scriitorilor români'' (Editura Fundației Culturale Române, București, 1995)

Revenit în țară din exil, se angajează în lupta pentru realizarea Unirii Principatelor Române. În 1857 este ales deputat de Bacău în Divanul ad-hoc al Moldovei, precum și membru al Comitetului Central al Unirii de la Iași, iar în 1858 este ales membru în Adunarea Electivă a Moldovei. ''Pentru înfăptuirea Unirii, unul dintre visele sale din tinerețe, nu precupețește niciun efort, fie în țară, fie în capitala Franței, dovedind de fiecare dată excelente virtuți de diplomat. Face parte din grupul unionist, fiind cooptat în Comitetul central al Unirii. Scrie versuri înflăcărate (''Hora Unirei''), care se recită și se cântă cu însuflețire'', se arată în "Dicționarul general al literaturii române".

Vasile Alecsandri a fost ministru de Externe în guvernele de la Iași conduse de Vasile Sturdza (17 ianuarie - 6 martie 1859), de Ion Ghica (8 martie - 27 aprilie 1859) și Manolache Costache Epureanu (27 aprilie - 10 noiembrie 1859), apoi și în guvernul de la București condus de Ion Ghica (11 octombrie 1859 - 28 mai 1860) (''Istoria guvernelor României'' de Stelian Neagoe, Editura Machiavelli, București, 1995).

În perioada februarie - iulie 1859 Vasile Alecsandri, ministru de Externe al Moldovei, este trimis în misiune diplomatică pe lângă guvernele Franței, Angliei și Piemontului pentru a obține recunoașterea dublei alegeri a lui Alexandru Ioan Cuza în Principatele Române. În 1885 avea să fie numit ministru plenipotențiar în Franța, mai amintește sursa citată.
 
Creația sa din perioada Revoluției de la 1848 are un pronunțat caracter militant. A scris piese de teatru, precum și poezii cu un puternic suflu mobilizator. În martie 1848 a apărut poezia sa ''Către români'', mai târziu cu titlul ''Deșteptarea României'', poezie care a circulat pe foi volante.

O primă versiune a ''Horei Unirii'' datează chiar din 1848, aceasta fiind publicată în ''Foaie pentru minte, inimă și literatură''. În 1856, angajat în lupta pentru Unire, Vasile Alecsandri a scris (reluând ''Hora Ardealului'') ''Hora Unirii'', se arată în volumul ''Proză'', Vasile Alecsandri (Editura Albatros, București, 1974).