În urmă cu exact 138 de ani, pe 24 ianuarie 1882, Mihai Eminescu fonda, împreună cu alți militanți pentru „Dacia Mare”, Societatea „CARPAȚII”, o organizație naționalistă cu caracter semi-secret. . Această societate își propunea să lupte, să adune membri și să unească cele trei țări românești care se aflau sub dominația străină, în mod special Transilvania, Bucovina și Banatul, dar și Basarabia, cu Țara Mamă. 

Eminescu a avut aceste idei de luptător pentru eliberarea pământurilor românești aflate sub dominație străină, încă de la Putna, din 1871, când avea numai 21 de ani. Pentru că Eminescu a dus la Cernăuți, în vara anului respectiv, sute de ziare „Răpirea Bucovinei”. Și societatea aceasta, Carpații, înființată în 24 ianuarie 1882, încearcă să producă o schimbare radicală în politica României, față de românii din teritoriile aflate sub ocupație străină.

Dar Eminescu voia una și mai cuprinzătoare, de tip francmasonic, cu numele lui Matei Basarab, ultimul nume de domnitor pronunțat de el înainte de moarte, cu care s-a și identificat:

„O organizare între Români asemenea societății francmasonilor și Iezuiților – ca a bisericii catolice. Pretutindenea oameni omenoși, care să  ție registru de tot sufletul românesc. Cel slab trebuie încurajat și lăudat pentru ca să devie bun; trebuie trezită deșteptăciunea lui, decorat la nevoie; trezite mii de speranțe în el, în caz de enormă nevoie ajutat chiar. Să se simtă că Soc. Matei Basarab reprezintă o putere enormă” .” Ținta, explică profesorul Theodor Codreanu în lucrarea „Eminescu – drama sacrificarii”: unirea tuturor românilor în hotarele „Daciei Mari” și „Emanciparea economică și intelectuală a întregului popor românesc”.
Eminescu a fost un membru marcant al Societății Carpații, a cărei țintă a fost unirea Transilvaniei cu România. De aceea, va fi și brutal desființată în ziua de 28 iunie 1883, când a fost sechestrat și poetul în „cămeșoiul de forță” și dus la sanatoriul lui Șuțu.”La rândul lor, agenții serviciilor de informații austro-ungare, care au urmărit cu rigoare ideile lui Eminescu și erau la curent cu „visele” sale, numeau statul preconizat de el „Dacisches Kaiserreich”. Numele lui Eminescu devenise cunoscut în cercurile politice austro-ungare, iar avertismentele au început să-i sperie pe politicienii români.”