ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


„Nu este important că pleci, important e să te întorci. Să nu mori rătăcind prin străinătăți, fără să îți aduci aminte că ai un părinte care te așteaptă cu brațele deschise”. Așa spunea într-una din învățăturile duhovnicești Mitropolitului Clujului, Bartolomeu Anania de la a cărui trecere la cele veșnice se împlinesc 11 ani (n. 18 martie 1921, comuna Glăvile, județul Vâlcea – d. 31 ianuarie 2011, Cluj-Napoca).

Bartolomeu Anania a fost unul din ierarhii Bisericii Ortodoxe Române a cărui voce s-a auzit puternic în spațiul românesc, cărturar de excepție, ucenicul literar al poetului Tudor Arghezi, înaltul prelat care a luptat în ultimii ani pentru respectarea testamentului lui Emanoil Gojdu. 

Ne-a învățat că „rugăciunea este cea care străbate orice zid” și că „Urcușul către mântuire, încet, dar sigur, este să fii azi mai bun decât ieri și mâine mai bun decât azi".

Într-o Românie marcată de tensiuni, dispute și vrajbă, apăsată de griji și tot mai ternă, învățăturile duhovnicești și predicile IPS Bartolomeu sunt mai actuale decât oricând.
 
Iată ce spunea Mitropolitul Bartolomeu Anania în 2010, într-una dintre predicile sale de la Mănăstirea Nicula și din care publicăm câteva pasaje:

„Faptul că homosexualitatea poate să fie o alternativă la familie este, până la urmă, un atentat la familia însăși, la această instituție fundamentală a oricărei societăți. Familia pe care care Maica Domnului și Domnul Iisus Hristos au binecuvântat-o în Cana Galileii. (...)
 
Nu suntem noi oare, ca popor român, iubitor de puritate? Nu iubim noi cerul senin și stelele de pe cer? Nu iubim noi codrul? Nu iubim noi casele noastre frumoase și văruite? Ne întrebăm, de ce această ofensivă de poluare a spiritului în România? Există mișcări ecologiste care luptă împotriva poluării apelor și a pădurilor. Unde sunt mișcările ecologiste împotriva poluării spiritului? Presa se întrece în a arunca cu gunoaie în casele și în spiritele noastre. Aproape că nu e post pe care să nu-l deschizi și să nu vezi violență, sânge, bătaie, desfrâu.
 
Dacă ar veni cineva în casa cuiva și ar vedea fereastra deschisă și ar arunca, din stradă, cu gunoaie și cu balegă în casa omului, oare nu ar veni nicio lege care să-l împiedice și să îl pedepsească? Pe ferestrele deschise ale sufletelor noastre se aruncă tot felul de mizerii.(...)

Nu este un păcat mai mare decât să folosești greșit acest mare dar pe care ți l-a dat Dumnezeu:libertatea. Există o cenzură a bunului simț și este greu să suportăm cum obrazul bunului simț al poporului român este împroșcat de cei care nu se gândesc decât la bani.

Aș vrea să știe toată lumea: vom face reforme economice și politice. Dar toate acestea nu vor avea roade, dacă nu vom face reforma morală a poporului român. De îndată ce se va instala ordinea morală, în tot aparatul de stat și în toate straturile sociale, cu toată sărăcia noastră, putem într-adevăr să aspirăm către Europa. Dar aș spune o vorbă, care să fie auzită bine:noi suntem europeni prin geografie, prin istorie și prin vocație. Noi suntem în Europa! Este vorba să intrăm în structurile europene și suntem gata să o facem, iar BOR și fiii ei au declarat-o sus și tare.
 
Avem în față o Europă care ni se propune. Dar aș vrea să spun răspicat: Europa, nu Sodoma! (aplauze) Noi ca popor român, mai cu seamă în Transilvania, nu am pierit în vremurile grele. Nu vom pieri acum. Important este să ne ținem trează conștiința noastră creștină și românească.(...)

 Într-o altă predică, rostită în 2009, Bartolomeu Anania spunea:

„Până la iertare, Dumnezeu ne pune la îndemână răbdarea. Și cu aceasta trebuie să ne înarmăm. Suntem ființe sociale și trăim în societate. Important este să învățăm să ne suportăm unii pe alții. Porunca este să ne iubim. Poate e cam greu. Poate că Îl învinuim pe Dumnezeu că ne cere imposibilul, să-l iubești pe aproapele tău dar să-l iubești pe vrăjmașul tău ca pe tine însuți e foarte greu. Dragii mei, sunt trei posibilități în fața unuia care îți face rău: să plătești răul cu rău, după dictonul Vechiului Testament ochi pentru ochi și dinte pentru dinte. Dar Vechiul Testament a fost depășit de cel Nou, care introduce legea iertării. Ți-a făcut rău, fii indiferent, nu-i răspunde cu rău. Altă variantă: ți-a făcut el rău, fă-i tu binele. Și ne spune apostolul Pavel că în clipa în care ai răsplătit cu bine pe cel care ți-a făcut rău, cărbuni aprinși vei pune pe spinarea lui. Important este să avem procese de conștiință cât timp mai este timp pentru reparații. Dacă mustrările de conștiință vin prea târziu, nu mai ai de făcut nimic, decât să îți pară rău. Dumnezeu nu ne judecă după ceea ce gândim sau simțim, ci ne judecă după ceea ce facem. dacă traducem simțirea sau gândirea în faptă. Aceasta este învățătura pe care v-o dau din cuprinsul Evangheliei de astăzi, în așa fel încât, trăind în societate, să trăim ca oameni sociabili și să trăim ca fii ai lui Dumnezeu, egali în drepturi, dar egali și în datorii unii față de alții!”, spunea IPS Bartolomeu în 2009.

Bartolomeu Anania, pe numele de botez Valeriu Anania, s-a născut la 18 martie 1921, în localitatea Glavile, județul Vâlcea. A intrat în monahism la 2 februarie 1942, la Mănăstire Antim din București, primind numele Bartolomeu. Decizia de a intra în monahism, la vârsta de 21 de ani, a luat-o într-o singură zi și fără prea multe frământări, așa cum mărturisea mult mai târziu înaltul ierarh într-un interviu.

Aflat în haină de monah, Bartolomeu Anania a făcut studii de medicină, în perioada 1945-1946, la Sibiu și Cluj și de muzică instrumentală la Cluj. Aici, a frecventat cenaclul literar al lui Victor Papilian, reactivat în casa protopopului ortodox Florea Mureșanu. În iunie 1946, fiind student al Universității din Cluj și președinte al Centrului Studențesc "Petru Maior", a condus greva studențească antirevizionistă și anticomunistă.

Au urmat un șir de arestări și a fost expulzat din Cluj.

Câteva luni din iulie până în decembrie 1947 a fost stareț al Mânăstirii Toplița. În 1948, la Mânăstirea Bistrița l-a cunoscut pe patriarhul Justinian (1948-1977), căruia i-a fost colaborator apropiat timp de peste 25 de ani.

Din 1948 până în 1950 a fost intendent al palatul patriarhal și ulterior inspector patriarhal pentru învățământul bisericesc.

A fost decan al Centrului de Îndrumări Misionare și Sociale a clerului, la Curtea de Argeș, unde preda cursuri de istorie bisericească și omiletică (1951-1952); director al bibliotecii patriarhale (1952-1958).

În 1958, Bartolomeu Anania a fost condamnat politic la 25 de ani de muncă silnica, pentru "uneltire contra ordinei sociale"; închis la Securitate, Jilava, Pitești și Aiud. A fost eliberat după șase ani și două luni, în 1964, prin decret general de grațiere.

Între anii 1964-1965, a fost, din nou, director al bibliotecii patriarhale.

Din 1965 până în 1976, a funcționat, în cadrul Arhiepiscopiei Misionare Ortodoxe Române din America și Canada, ca secretar eparhial, consilier cultural, secretar general al Congresului bisericesc, director al Cancelariei eparhiale, director al Departamentului Publicațiilor, reprezentant al relațiilor interbisericești. A susținut conferințe în Detroit, Chicago, Windsor și Honolulu. Redactor al revistei și almanahului Credința și al casetei de literatura Noi.

La 29 octombrie 1967 a fost hirotonit preot de episcopul Victorin al Americii; mai târziu, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a acordat rangul de arhimandrit.

A fost director al Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române la București (1976-1982).
 
Veșnica lui pomenire!