În data de 6 mai 1658, Patriarhul Macarie III al Antiohiei și Mitropolitul Ștefan al Țării Românești, împreună cu ierarhi, egumeni, preoți și diaconi, în prezența ctitorului și a familiei sale, a oficiat slujba de sfințire a locașului care va deveni în 1668 Catedrală mitropolitană, iar din 1925 Catedrală Patriarhală, scrie basilica.ro.

De-a lungul a trei secole și jumătate de existență, Catedrala din Dealul Mitropoliei a fost locul în care s-a scris istoria Bisericii noastre, de la întronizări de mitropoliți și patriarhi și până la impresionantele pelerinaje la moaștele Cuviosului Dimitrie cel Nou sau la ale altor sfinți.

Monument de arhitectură dintre cele mai reușite ale secolului al XVII-lea, Catedrala și-a păstrat până astăzi caracteristicile și aspectul inițial, cu toate modificările suferite de-a lungul timpului.

Înrudită îndeaproape cu biserica Arhiepiscopală de la Curtea de Argeș, ctitoria lui Neagoe Basarab, atât în ceea ce privește planul, cu naosul în formă de treflă, cât și numărul, și dispoziția coloanelor din pronaos și a turlelor, Catedrala prezintă totuși, față de modelul argeșean, însemnate deosebiri: este mai mare, are pronaosul supralărgit, spre a fi mai încăpător, și un pridvor spațios la intrare cu arcade pe stâlpi robuști de zidărie.

Înălțată ca biserică de mă­năstire și închinată Sfinților Împărați Constantin și Elena, ctitoria domnitorului Constan­tin Șerban Basarab (1654-1658) și a lui Radu Leon Voievod (1664-1669) a fost zidită pe locul unei mai vechi biserici de lemn, construită de Oprea Iuzbașa, și a fost sfințită în 6 mai 1658, în Duminica Tuturor Sfinților, de Patriarhul Macarie III al Antiohiei, împreună cu Mitropolitul Ștefan al Ungrovlahiei, Epis­copul Dionisie al Râm­ni­cului și Serafim al Buzăului.

În acest sfânt locaș, care a devenit, la zece ani de la ctitorire, Catedrală mitropolitană (1668), iar după alți aproxi­mativ 260 de ani, Cate­drală Patriarhală (1925), s-au petrecut cele mai importante eve­nimente ale Bisericii Orto­doxe Române: Sfințirea Sfân­tului și Marelui Mir – începând cu 25 martie 1882, lecturarea Tomos-ului de recunoaștere a autocefaliei Bise­ricii Ortodoxe Române (25 apri­lie 1885), instalarea multor mitropoliți, ridica­rea Bise­ricii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie (1925), iar din anul 1925, întronizarea patriarhilor României, hirotonii de arhierei și numeroși clerici, evenimente bisericești și politice ale Țării Românești și mai târziu ale României.