În data de 7  februarie 2019 s-au împlinit 104 ani de la nașterea celui de-al cincilea întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române, vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist.

Pr. protopop Lucian Leonte a evocat dragostea nemărginită a Patriarhului Teoctist pentru zona sa natală și a dezvăluit că la Tocileni s-a construit o casă memorială.
La slujba de pomenire din biserica parohiei Victoria, unde sunt înmormântați părinții patriarhului Teoctist, au fost așteptați să participe rude ale Preafericirii Sale. Deși la Tocileni nu mai sunt foarte multe rude ale ierarhului, școala din această localitate poartă numele celui de-al cincilea întâistătător al Bisericii noastre. Mai mult de atât, la Tocileni s-a construit o casă memorială în amintirea vrednicului de pomenire patriarh Teoctist, care va fi îmbogățită cu obiecte ce au aparținut ierarhului care a odrăslit din aceste ținuturi. Nădăjduim ca această casă memorială să fie finalizată anul acesta pentru a fi sfințită de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.

Preafericitul Teoctist a fost iubit de preoții, monahii și credincioșii din ținutul Botoșanilor. Copiii din comuna Stăuceni care vor citi istoria acestor meleaguri vor afla că o mare personalitate a României s-a născut în locul unde trăiesc ei. Pentru noi toți, patriarhul Teoctist este un rugător la Bunul Dumnezeu. Preafericirea Sa și-a iubit mult plaiurile natale și nu le-a uitat niciodată. A ținut minte până la cel mai mic amănunt locurile, oamenii, locurile și le povestea cu mare drag ori de câte ori revenea acasă. Dacă patriarhul Teoctist și-a iubit atât de mult ținuturile în care s-a născut, avem nădejdea că și în fața lui Dumnezeu va mijloci pentru noi, cei care suntem fii ai Botoșanilor.

Pe de altă parte, potrivit unui comunicat al Patriarhiei, "dincolo de numeroasele distincții și de bogata activitate, Patriarhul Teoctist a rămas în conștiința românilor ca un păstor cu chipul și vocea blânde, un om al bucuriei".
S-a născut la 7 februarie 1915, în satul Tocileni, din județul Botoșani, și a intrat în monahism la 14 ani, ca frate la Schitul Sihăstria Voronei.

Între anii 1940 și 1944 a urmat cursurile Facultății de Teologie a Universității București. La data de 6 august 1935 a depus voturile monahale la mănăstirea Bistrița (județul Neamț), primind la călugărie numele de Teoctist, iar la 25 martie 1945 este hirotonit ieromonah la Catedrala Mitropolitană din Iași. De-a lungul timpului devine, pe rând, Episcop-vicar patriarhal, Episcop al Aradului, Episcop al Episcopiei Ortodoxe din America și Canada, Arhiepiscop al Craiovei și Mitropolit al Olteniei, Arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei și Sucevei.

După moartea Patriarhului Iustin, la 9 noiembrie 1986 a fost ales Arhiepiscop al Bucureștilor, mitropolit al Ungrovlahiei și patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind înscăunat la 16 noiembrie 1986.

Cel de-al 5-lea întâistătător al Bisericii noastre a deținut numeroase ordine bisericești, primite din partea Patriarhiilor Antiohiei, Ierusalimului, Moscovei, Serbiei, a Arhiepiscopiilor Greciei, Ciprului, Cehoslovaciei, Finlandei și din partea Sanctității Sale Papa Ioan Paul al II–lea. În mai 1999, a primit, din partea Statului român, ordinul Steaua României în Grad de Mare Cruce.

Dincolo de numeroasele distincții și de bogata activitate, Patriarhul Teoctist a rămas în conștiința românilor ca un păstor cu chipul și vocea blânde, un om al bucuriei.

Patriarhul Teoctist a păstorit Biserica Ortodoxă Română vreme de peste două decenii. A trecut la Domnul la 30 iulie 2007, fiind înmormântat în Catedrala patriarhală.