ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit.


Aflat în sectorul de trecere peste Prut al Diviziei 35 infanterie (general Emil Procopiescu), la Prisăcani (sud-est Iași), la 2 iulie 1941, generalul Ion Antonescu a constatat următoarele greșeli făcute de comandament și trupe: trecerea s-a făcut fără protecție de aviație (deși se putea acest lucru); fără să se asigure, în prealabil, aducerea în zonă a principalelor subunități de întărire și sprijin de foc indispensabile (artilerie antiaeriană, artilerie de câmp sau artilerie grea, pionieri cu echipajele de punți de asalt, transmisiuni); masarea într-un singur loc, în zona de trecere, a unităților de infanterie (în loc să fie dispersate într-un dispozitiv articulat și camuflat); comenzi date cu voce tare, deși inamicul se afla la 100 – 150 de metri de sat; oboseala trupei (mărșăluise toată noaptea, neavând, până la orele 4.30 când s-a efectuat trecerea, decât 1 – 2 ore de somn și nu mâncase decât un sfert de pâine, brutăriile nefiind sosite), relatează istoricul Alesandru Duțu.

Chiar dacă, în final, trecerea diviziei nu a întâmpinat probleme deosebite, acest lucru s-a datorat slabei reacții a inamicului. S-a apreciat că după felul în care a fost pregătită și executată trecerea ,,ar fi putut eșua complet”.

În continuare, unitățile diviziei s-au comportat bine în luptă, au înfrânt rezistențele opuse de inamic și contraatacurile acestuia la Brătuleni, Varzărești și Nisporeni, ajungând până la 7 iulie pe văile Bucovățului și Bâcului de unde se putea îndrepta cu ușurință spre Chișinău spre a manevra dinspre nord-vest trupele sovietice din masivul Cornești. Pentru modul în care a acționat până în acel moment, marea unitate a fost felicitată (7 iulie) de generalul Ion Antonescu.

A doua zi însă, la 8 iulie 1941, Divizia 35 infanterie a înregistrat o severă înfrângere în zona Miclăușeni, inamicul atacând frontal batalionul din avangarda Regimentului 67 infanterie și celelalte unități care nu-și luaseră măsurile de prevedere necesare (pe flancuri, de o parte și alta a Bucovățului). Derutată, avangarda s-a retras în debandadă spre sud antrenând și trupele care rezistaseră până atunci atacurilor inamicului.

Surprinse în coloană de marș, ,,ca în timp de pace, fără nicio măsură de siguranță”, celelalte unități s-au retras și ele, câțiva kilometri, ,,în panică, fără a încerca niciun fel de rezistență și au fugit în mod rușinos” – așa cum releva generalul Alexandru Ioanițiu la 11 iulie 395 – permițând inamicului să pătrundă spre Dolna, să flancheze toată Valea Bucovățului și să producă pierderi mari Regimentului 63 artilerie, care a luptat eroic.

,,În rezumat – concluziona șeful Marelui Stat Major –, lipsa completă a măsurilor de siguranță, o totală indiferență față de mijloacele de înșelăciune, care au fost semnalate de atâtea ori că se întrebuințează de inamic, și, în fine, o rușinoasă fugă a unui întreg regiment de infanterie care nu a schițat niciun gest de apărare”.

Situația a fost redresată, temporar, cu greutate, în seara zilei, prin contraatacul executat de Regimentul 50 infanterie, din rezerva diviziei, care a stabilizat frontul pe înălțimile situate la est de Șendreni și Varzărești.

 Sub presiunea inamicului, Divizia 35 infanterie avea să se retragă (până la 11 iulie) pe liziera pădurii Leu și pe înălțimile situate la vest de Bălănești și Mileștii Mari.

Analiza cauzelor care au generat această severă înfrângere, soldată cu 2 781 militari pierduți (177 morți, 2 295 răniți și 309 dispăruți), relevă grave greșeli și neglijențe în organizarea și desfășurarea deplasării pe valea Bucovățului, fără nicio măsură de siguranță.

Gravă a fost și dezinformarea făcută de Grupul 53 cercetare, care a raportat (orele 10.45) că a ocupat dealul situat la nord de Miclăușeni, înălțimea cu cota 376 și pădurea Răcătău, din acea zonă declanșându-se ceva mai târziu contraatacul inamic.

Corelată cu oprirea înaintării Diviziei 15 infanterie pe Valea Lăpușnei, între Stolniceni și Hâncești, și a Diviziei 11 infanterie, la Sărata-Galbenă și la est de Cărpineni (9 iulie), înfrângerea Diviziei 35 infanterie pe Valea Bucovățului a avut consecințe negative asupra desfășurării ofensivei în partea de sud a masivului Cornești, care a fost temporar oprită, diviziile 11 și 15 infanterie trectrecând la apărare pe aliniamentul Nemțeni, Boghiceni, vest Lăpușna, pădurea Cărpineni.

La 12 iulie, generalul Ion Antonescu a decis reorganizarea diviziei (pierderile au fost completate cu elemente de marș) și trecerea ei în eșalonul doi, cu misunea de a flanca, la dreapta, atacul Diviziei 72 infanterie germană pe valea Bucovățului.

La 1 august s-a deplasat la Căușanii Noi și apoi spre garnizoanele de pace, fiind desconcentrată, la 27 august 1941.

După ce a organizat batalioanele 500, 550 și 570 infanterie independente și le-a trimis pe front, a fost desființată (între 26 septembrie și 23 decembrie1941), predând arhiva Diviziei 6 infanterie.

 
Pe larg: Alesandru Duțu, Armata română în război, 1941-1945, Editura Enciclopedică, București, 20