La 9 noiembrie 2020 se împlinesc 2 ani de la trecerea în veșnicie a Părintelui Nicolae Bordașiu, mărturisitor al lui Hristos în temnițele comuniste.

Născut la 22 mai 1924 în satul Săbolciu din județul Bihor, a urmat liceul la Beiuș, apoi la București facultățile de Teologie și Farmacie. Președinte al Asociației Studenților în Teologie, căutat de regimul comunist pentru activitate legionară și pentru legături cu „Rugul Aprins”, a stat ascuns în satele din munți între anii 1948-1955. 
 
Arestat de Securitate în 1955, a fost condamnat inițial la 20 de ani muncă silnică, sentință comuntată ulterior în 10 ani de temniță grea pentru „crimă de uneltire”. A executat detenția în temnițele Jilava, Oradea, Timișoara, Constanța, Aiud. 

Eliberat în 1964 odată cu decretul general de grațiere a deținuților politici, avea să fie hirotonit preot 5 ani mai târziu. A luat doctoratul în teologie sub îndrumarea părintele Stăniloae, a studiat teologia la Paris unde a cunoscut numeroase personalități, între care Eugen Ionescu sau Emil Cioran. 

Din 1975 a început să predea la Seminarul Teologic București. După 1989 a fost printre primii profesori de religie intrați în școli și a slujit, până la trecerea sa Domnul, la 9 noiembrie 2018, la Biserica Sfântul Silvestru din București.

„Când s-a desfășurat furtuna bolșevică și au început arestările din mai 1948 nu m-¬am gândit că aș putea fi printre cei căutați pentru arestare. M-a avertizat un înger păzitor și am fugit din calea puhoiului sălbatic. N-am ajuns nici la Interne, nici la Jilava, nici la Aiud. Am plecat singur căutând granița sârbească, stând ascuns în Timișoara până în toamna lui 1949. Și aici m-a găsit Crăciunul din 1948 pe care mi l-au înveselit cei doi verișori: unul mic de grădiniță, unul mai mare, elev de liceu. Cântam colinde dar vocea îmi era stinsă, spuneam povești, dar gândul era tulburat. Ce se va întâmpla mâine?

Când ajunsesem să fiu obosit de lunga așteptare a unei izbăviri, când tristețea nu mai putea fi deplin alungată de rugăciune, când anii adăugau unul după altul nu numai zile, ci și greutăți, când începusem să mă simt prea obosit, a venit… arestarea. În iulie 1955. Era în plină vară și era ziua întâi de seceriș.” - Pr. Nicolae Bordașiu, „Crăciun întemnițat”, Editura Evdokimos, 2016

O prețuire cu totul deosebită o purta Părintelui Arsenie Boca. Prima întâlnire cu Părintele Arsenie s-a împlinit la Mănăstirea Brâncoveanu: "…și Părintele Arsenie zice: Ei, acum să ne ducem să adunăm fânul. Și cred că vreo câteva sute de oameni au pornit după dânsul… Am rămas tare impresionat de această putere de atragere a mulțimii, dar și de dragostea pe care poporul o manifesta față de Părintele!”