„A plecat la vânătoare Agarici / a plecat ca să vâneze bolșevici”

"Accept orice critică. Rețineți doar că această care este singura despre Horia Agarici. Restul sunt povești... ” spune Florian Bichir.

Prestigioasa Editură Militară a publicat recent volumul „Horia Agarici, vânătorul de bolșevici” - viața celebrului aviator român dezvăluită ciitorilor de istoricul și profesorul Florian Bichir, după îndelungi cercetări în arhive. „Nu este nicio îndoială: căpitanul Horia Agarici a intrat în legendă, și pe bună dreptate. A devenit mit, iar miturile trebuie să dăinuie. la urma urmei, nici nu pot fi atinse de colbul timpului. notorietatea de care s-a bucurat aviatorul în anii celui de-al Doilea război Mondial și multă vreme după aceea s-a datorat faptelor de arme reușite la 23 iunie 1941, în chiar a doua zi după intrarea României în război – când a doborât, singur, în câteva minute, trei bombardiere sovietice. Agarici a devenit ceebru datorită legendele și zvonurilor care au circulat despre el, dar mai ales cântecului lui Gherase Dendrino, pe versurile lui Păstorel Teodoreanu din vara anului 1941 – „A plecat la vânătoare Agarici / a plecat ca să vâneze bolșevici” . Un șlagăr la modă între 1941 și 1944 – când Armata Română lupta în est, alături de Wehrmacht, în Cruciada Împotriva Bolșevismului –, dar care, după cum se va vedea, îi va aduce eroului nostru mai degrabă dureroase neajunsuri decât satisfacții”, spune autorul. „Toată lumea a auzit de Horia Agarici. Toți știu câte o poveste despre Agarici. Un subiect la prima vedere facil, arhicunoscut. Generator de legende....

Una din marile enigme pe care le deslușește este dacă Horia Agarici a fost sau nu membru al Mișcării Legionare. Iată un scurt fragment din cartea lui Florian Bichir, ocazie cu care îi mai mulțumim odată autorului pentru bunăvoința de a publica textul.

"În iulie 1941, generalul Ion Antonescu vine la Constanța, unde îl întâlnește pe Horia Agarici. Cei doi vorbesc puțin despre război, despre avioanele Hurricane și despre lupta aeriană din 23 iunie, devenită deja legendară. Era prea mult pentru denigratori și, a doua zi, prin Escadrilă circula zvonul fals că Horia Agarici ar fi purtat sub uniformă cămașa verde de legionar! Desigur, o naivitate: probabil că eroul ar fi fost arestat imediat și deferit curții Marțiale în acel moment, pentru o provocare atât de stupidă. Episodul este explicat foarte cazon, chiar de „împricinat”, în 1953, când scria că, dacă îi arăta generalului cămașa verde, „vedeam pe dracu’, pe loc, chiar cu el, atunci, dacă era adevărat!” Apelând în continuare la documentele din custodia CNSAS, merită menționat că acestea trebuie privite în circumstanțialitatea lor. Spre exemplu, dacă în 1946 se stabilea, fără niciun dubiu, că Agarici nu a fost legionar, la doi ani distanță, în 1948, nota respectivă aproape îl desemna o căpetenie a acestora. Explicația este simplă. ofițerii de informații începuseră să înfunde pușcăriile, iar în locul lor sosiseră consilierii sovietici sau membrii de partid! Cert este că Horia Agarici nu are parte de note foarte elogioase din partea Serviciului Special de informații (SSI). O sinteză din august 1946 făcea următorul rezumat al notelor privindu-l pe aviator: „la a.S. de la Serviciul Special de informații sus-numitul este cunoscut din dosarul 3089 vol. 56, fila 307, nota Marelui Stat Major – Secția [ii] informații, nr. 322070, din 16 septembrie 1942, prin care semnalează că, în seara de 5 septembrie 1942, la restaurantul «Halelor» din Ploiești, un grup de legionari, care activau și în acea vreme în mișcare, a luat parte la o petrecere, într-o cameră reparată, unde au așezat portretul lui Corneliu Z. Codreanu. Printre cei care au participat la acea petrecere, se găsea și locotenentul aviator Agarici Horia. Se bănuiește că la mijloc a fost o adunare de cuib, mascată prin petrecere, iar, pentru ziua de 8 septembrie 1942, a fost proiectată, tot seara, o nouă reuniune în același local și cu aceleași persoane. cu nr. 24948 din 22 septembrie 1942, se răspunde Marelui Stat Major că, în seara de 5/6 septembrie 1942, locotenentul aviator Agarici Horia a luat masa împreună cu mai mulți ofițeri aviatori, la restaurantul «Halelor Centrale», din Ploiești, concesionat de frații Dumitru și Niculae Călinescu, petrecere ce s-a prelungit până la ora 7.00 dimineața, menționându-se că acel local nu are camere separate, ci numai o mică terasă, pe care, de obicei, se urcă diseuza Stângaciu Virginia, cu diferiți indivizi. Se menționează faptul că locotenentul aviator Agarici Horia nu a venit la Ploiești special pentru acea petrecere, deoarece numitul, încă din februarie 1942, a fost invitat la Grupul aviației Târgșor și, în timpul când nu era plecat în misiune, petrecerea cu prietenii, prin diferite locuri din acel oraș. De la data sus-menționată, locotenentul aviator Agarici Horia nu a mai fost văzut prin localuri și, din informațiuni, era plecat într-o misiune, probabil pe front. Se remarcă faptul că Siguranța chesturei Poliției Ploiești a primit mai multe denunțuri împotriva fraților Călinescu, că ar cotiza pentru familiile legionarilor închiși, cu sume de 26 000 lei lunar. Se arată că, într-adevăr, localul a fost luat prin licitație, sub regimul legionar, și această situație obliga pe sus-numiții la o cotă pentru «Ajutorul legionar», însă, după căderea regimul legionar, frații Călinescu nu au mai dat nicio sumă, pentru care motiv primeau amenințări telefonice că vor avea de suferit pentru atitudinea lor. Șeful Siguranței Ploiești pretinde că numitul Călinescu Dumitru a cerut concursul poliției pentru prinderea unui trimis al mișcării legionare, care venea să le ceară bani, astfel că se presupune că reclamațiunile erau făcute din răzbunare. [...] chestura Poliției Ploiești raportează că locotenentul aviator Agarici Horia a fost mutat la Grupul aviației Târgșor – Prahova, din februarie; numitul, când nu era plecat în misiune, făcea petreceri în orașul Ploiești, împreună cu prietenii săi. Se confirmă faptul că sus-numitul, în seara de 5/6 septembrie 1942, a luat masa la restaurantul «Halelor», împreună cu mai mulți ofițeri, și apoi au petrecut până la ora 4 dimineața, la care petrecere a participat și proprietarul localului. De la acea dată, Agarici Horia nu a mai fost văzut și se crede că ar fi fost trimis pe front. În același dosar, J. nr. 45330/942, se găsește adresa Președinției Consiliului de Miniștri, nr. 27729, din 14 noiembrie 1942, prin care se cere relații dacă aviatorul căpitan Agarici Horia, de la Școala de Tir și Bombardament «Mamaia», participa la ședințele legionare din comuna Basarabi, întrucât numitul a fost văzut deseori, cu motocicleta, în afara orașului,mergând spre acea comună, unde se întâlnește cu plutonierul T.r. [Gheorghe] Teodorescu, la centrul de colectare Basarabi și Șerban Constantin, ambii conducători ai organizației legionare. La Serviciul Special de Informații, numitul este cunoscut din dosarul nr. 25, fila 306, prin care legionarul Cernea – proprietarul din Tunari – este semnalat că răspândește zvonul că «locotenentul aviator Agarici poartă, sub vestonul de aviator, cămașa verde legionară». În realitate, numitul nu a fost și nu este legionar [subl.n.]. în dosarul nr. 26, fila 16, este nota din 24 iulie 1941, prin care semnalează că cercurile legionare au adoptat un nou sistem de propagandă, prin afirmațiile că cele mai multe acte de bravură se datorează elementelor legionare, citând în acest sens pe Agarici Horia. Prin asemenea versiuni se urmărea a se crea o propagandă favorabilă mișcării legionare. în dosarul nr. 30, fila 484, este o notă informativă din 24 [text indescifrabil], prin care se semnalează că legionarii au început o intensă activitate informativă pe lângă legația Germană, căutând să-i convingă pe germani că legionarii sunt sincerii lor colaboratori, în care scop au furnizat informația că pilotul erou Agarici Horia a fost dat judecății și condamnat exemplar pentru faptul că s-a manifestat pe față, ca legionar, făcând propagandă legionară în armată și a cerut chiar să i se permită să îmbrace cămașa verde. în dosarul nr. 56, filele 307-308, se găsește o notă informativă a Serviciului de Informații din 28 octombrie 1942, prin care Agarici Horia este semnalat că a fost văzut, în repetate rânduri, cu motocicleta mergând în comuna Basarabi – Constanța, pentru a lua contact cu plutonierul T.r. [Gheorghe] Teodorescu, de la centrul de colectare Basarabi și cu Șerban constantin, ambii conducători ai organizației clandestine legionare. Verificările făcute la acest sens și comunicate cu nr. 47705 din 9 noiembrie 1942 arată că, după cât se comentează de populația din comuna Basarabi – constanța, Agarici Horia ar fi luat parte la unele petreceri în cârciuma legionarului Ștefan, împreună cu mai mulți legionari, printre care și numitul Alexandrescu Puiu, fost perceptor, care era conducătorul spiritual al mișcării, Șerban Constantin, un pilon principal în propaganda legionară, și Teodorescu Gheorghe, plutonier T.r. Agarici Horia venea cu mașina sau cu motocicleta de la constanța, însă nu s-a putut dovedi că ar fi luat parte la ședințele legionare. Printr-o notă informativă din ianuarie 1944, numitul Agarici Horia este semnalat ca simpatizant legionar, în timpul cât a făcut serviciul la Școala de Tir și Bombardament «Mamaia», în care vreme a fost observat în anturajul mai multor legionari notorii. ca o confirmare a simpatiei de care numitul se bucura în cercurile legionare, se menționează că legionarii fredonau cu predilecție melodia «A plecat la vânătoare Agarici să vâneze bolșevici». În dosarul nr. 52, se găsește adresa Marelui Stat Major – Secția ii [informații], cu nr. 2118406 din 2.Viii.1942, însoțită de o notă informativă prin care se semnalează că un tânăr aviator foarte curajos a doborât mai multe avioane de bombardament rusești, știind să zboare pe un avion de siluetă rusesc. Șefii tânărului aviator, entuziasmați de succesul acestuia, l-au propus pentru decorare, însă, în ziua când urma să se facă decorarea, generalul, întrebându-l cum se face că a putut săvârși asemenea eroisme și cum a avut atâta curaj, tânărul aviator, desfăcând haina militară, a arătat cămașa verde, spunând că aceasta este curajul și sufletul său. Atunci generalul a refuzat de a-i mai da decorația și l-a șters de pe tabelul ce fusese aprobat. Cu asemenea sisteme de propagandă, s-a ajuns, la Ploiești, ca mulți alți foști simpatizanți legionari să-și arate din nou obrăznicia și să-i amenințe pe cetățenii pașnici, a căror mentalitate refuza să creadă cele afirmate de cei interesați. Serviciul Special de informații, la 12 august 1942, răspunzând Marelui Stat Major, arată că noul aspect al propagandei legionare, menționat în sus-citata notă, este cunoscut acelui serviciu, încă cu câteva luni înainte, și această propagandă se face în cercurile clandestine legionare, cu scopul de a menține moralul membrilor mișcării, afirmându-se uneori că falsul episod [subl.n.] s-ar fi petrecut cu locotenentul aviator Agarici Horia, a cărui decorare se arată că urma să fie făcută chiar de către fostul mareșal I. Antonescu. la A.S. de la Prefectura Poliției capitalei, nu este cunoscut în prezent. Din informațiile și verificările făcute, pe teren, rezultă că numitul Agarici Horia a făcut parte din mai multe baze navale aeriene încă din anul 1943/1944; prin ordinea de bătaie a Ministerului apărării naționale, a fost repartizat Bazei 1 Vânătoare Pipera. În cercul șefilor și cunoscuților săi, este indicat ca un element rău, fiind pedepsit adeseori disciplinar, pentru abateri și neglijență în serviciu. Este suferind și se află în curs de tratament de o boală ce l-a făcut să fie aproape inapt serviciului. De asemeni, comandantul Bazei 1 Vânătoare Pipera informează că, în timp ce Agarici Horia se afla detașat la Bazele Navale Constanța, prin anul 1941, pe când ne aflam în război cu URSS, într-o luptă aeriană, a doborât câteva avioane rusești. Pe această temă, a început să circule un zvon public, că locotenentul Agarici Horia, fiind propus pentru decorare, în timp ce i se înmânau decorațiile, a desfăcut vestonul, arătând cămașa verde și cerând ca acele decorații să-i fie aplicate pe cămașa verde. După afirmațiile comandantului, Agarici Horia, luând cunoștință de aceste versiuni, a făcut un memoriu generalului [Gheorghe] Jienescu, pe acea vreme subsecretar de stat al aerului, prin care cerea să se comunice prin presă că acele versiuni sunt inexacte și că numitul nu a fost legionar. Propuneri: opinăm că prezentul referat, împreună cu lucrurile atașate, să fie prezentat la raport domnului director al Poliției de Siguranță din această Prefectură de Poliție, spre a dispune cele de cuviință”. O altă notă, din 19 iulie 1948, relua nota anterioară și aducea completări: „în luna februarie 1941, din informațiile făcute la Flotila Pipera, am stabilit că Agarici, comandantul Escadrilei 47 Vânătoare, este un legionar fanatic și nu se sfiește să desfășoare o vie propagandă legionară în rândurile ofițerilor și soldaților aviatori [subl.n.]. De asemenea, când a făcut serviciul la Școala de Tir și Bombardament «Mamaia», a fost observat în anturajul mai multor legionari notorii. ca o confirmare a simpatiei de care se bucura în cercurile legionare, este faptul că aceștia fredonau de predilecție melodia «a plecat la vânătoare Agarici să vâneze bolșevici.»

Dezmințire:

«Căpitanul aviator Agarici Horia, din aviația de Vânătoare, dezminte categoric a fi avut nici cea mai mică relație cu legionarii, anunță că nu s-a interesat și nici nu a simpatizat cu această mișcare. Toate zvonurile de până acum au fost numai fantezii neîntemeiate. Totodată, căpitanul aviator Agarici Horia anunță că va da imediat în judecată pe oricine va fi dovedit a colporta astfel de zvonuri. Pentru aceasta, rog a se adresa la... (aci urmează adresa c.F.a. [comandamentul Forțelor aeriene] sau S.S.a. [Subsecretariatul de Stat al aerului] sau a părinților mei: Constantin Agarici, str. Alexandru Lahovari, aleea Biserica albă, nr. 1 sau adresa mea: bul. I. Brătianu, nr. 24, toate din București, după cum se va aproba).» Propun să se publice această dezmințire timp de trei zile consecutive, prima zi într-un colț din pagina întâi, cel puțin într-un ziar, iar celelalte două zile, undeva în corpul ziarului, la trei ziare, pentru care propun «Universul», «Curierul» și «Viața». Întrucât nu există nici cea mai mică justificare, întrucât nu am avut niciodată nimic de împărțit, nici chiar simpatie, cu legionarii, cum nu există nimeni în familie, între cunoscuți, între prieteni, între camarazi, în toată viața mea, care să mă știe cât de puțin a mă ocupa de politică, pe care nu pot s-o sufăr și, cu atât mai puțin de legionarism, întrucât am fost acuzat ba de anglofilie, ba legionarism, ba chiar de bolșevism etc., de persoane care nu merită a fi citate aici, sunt îndreptățit să cer respectuos să binevoiți a-mi înainta favorabil acest raport către domnul ministru al aerului, permițându-mi-se a-l însoți dacă este cazul. în orice caz, având în vedere plecarea iminentă pe front și că această situație nu mai poate dura, am onoarea a vă ruga să binevoiți a admite urgența, înaintând ierarhic acest raport, către domnul ministru al aerului, cu rugămintea de a fi rezolvat favorabil.

Căpitan aviator Agarici Horia”.

În zadar! Această acuzație precum și faptul că provenea dintr-o familie „cu avere” – de care însă se delimitase – îl vor urmări până la sfârșitul vieții, fiind preluată și de către comuniști!"

Cartea poate fi comandata la Editura Militară http://www.edituramilitara.ro/

Pentru relații și comenzi telefonice Tel.: 021 319 58 88 E-mail: pr@edituramilitara.ro Punct de informare/desfacere: Biblioteca Militară Națională Bdul Elisabeta nr. 24, sector 5 București (Palatul Cercului Militar Național)