„S-a mai dus la Cer un foarte bun și vechi prieten: Victor Bratu.”, a scris în urmă cu trei zile ziaristul și consilierul politic Ovidiu Zară.

În copilărie mi-a fost precum un frate mai mare, iar peste ani coleg de breaslă la Evenimentul Zilei. Ani la rând am fost alături de Victor zi de zi și am împărțit o țigară Carpați, o cafea, o bucată de pâine sau o felie de parizer.

Am râs, am plâns, ne-am bucurat și ne-am amărât împreună ani și ani.

Dar, la un moment dat, viața aceasta trepidantă ne-a despărțit.

Eu am plecat din presă, el a rămas la o publicație online - cursdeguvernare.ro.

Rămăsese unul dintre cei mai vechi, mai buni și mai morali jurnaliști de politică internă din vechea gardă.

În ultimii ani nu ne-am văzut foarte des, dar vorbeam la telefon. De obicei ne sunam unul pe altul, chiar atunci când ne gândeam unul la altul. Deh, telepatia!

Recent ne-am revăzut în centrul Bucureștiului, chiar lângă Primăria Capitalei. Părea apăsat de probleme și prea devreme îmbătrânit din cauza bărbii albe pe care și-o lăsase. Însă își păstrase zâmbetul dulce din copilărie, vocea molcomă și umorul.

Am discutat despre copii, am râs unul de altul pentru că am albit, că începem să cheliem, că purtăm ochelari ...

Ne-am despărțit cu promisiunea solemnă că o dată ce vine vremea frumoasă să ne revedem cu familiile și să ne reamintim, la o tacla, de vremurile superbe trăite împreună.

Din păcate nu am mai apucat să ne revedem, căci Victor nu s-a mai ținut de cuvânt!

Astăzi, dis de dimineață, am primit un apel pe messenger de la fiica lui cea mare, Anca.

Eram pe stradă împreună cu soția și copiii mei. Înainte să răspund am avut un sentiment că ceva nu e în regulă ... Am răspuns și am auzit glasul disperat, înecat de lacrimi, al Ancăi: "A murit Țuțu, aseară!".

Telefonul era pe speaker.

Am înlemnit și eu, dar și ai mei. Nu puteam realiza, dar mai ales accepta, că Victor s-a dus la Cer ...

Mai avea multe de spus și de făcut ...

Un nenorocit de infarct l-a răpus sâmbătă seara în câteva secunde.

Cuvintele sunt de prisos ...

Dumnezeu să te odihnească în pace la dreapta Sa, frate drag cu suflet mare și cu inima cât Cerul!”

Un coleg de-al său de la Cursdeguvernare, Cristian Grosu, a evocat, de asemenea, momentul, scriind, între altele:

„Un știrist adevărat – Evenimentul Zilei în perioada lui de glorie, câteva ziare din adolescența romantică a presei din anii ’90, Jurnalul Național, echipele de știri ale Antenelor – plus perioada de câțiva ani de încercare în antreprenoriat într-un sector și într-o perioadă nenorocoase – la capătul acestui excurs a venit la cursdeguvernare – în cămăruțele de lângă Biserica Luterană și apoi imediat în mansarda din strada Franklin de unde vedeam pe geam cupola Ateneului – apoi chiar în buricul Bucureștilor din fața Primăriei Capitalei.
Știam că vom merge unii cu alții până la pensie…

Dar Victor Bratu a decis că n-are rost să mai stea. Ieri la prânz am vorbit la telefon (era vesel, că medicamentele care i s-au prescris pentru gripă erau ucrainene) și am discutat de evenimentele fierbinți din weekendul care începuse agitat și de ziua din săptămâna următoare, când urma să se întoarcă. Dar seara m-a sunat una dintre fiicele lui să-mi spună că nu mai putem conta pe el: îl sunase pe la șapte și douăzeci să-i spună că trece să-l ia, că aveau de mers undeva. Era singur acasă.

Când, la opt și-un sfert a ajuns să-l ia, l-a găsit căzut lângă masa de calculator. Victor plecase.”

Prietenii și foștii colegi ai jurnalistului Victor Bratu i-au adus un ultim omagiu la capela cimitirului Cărămidarii de Jos (lângă BIG Berceni). Dumneze să-l ierte!