„Mircea Snegur, Mircea Druc/ Spre victorie ne duc!”

Așa se scanda în 1990 în piața mare din Chișinău. Frontul Popular din Basarabia era o stare de spirit mai mult, decât un partid politic.

Cunoscându-l pe Vitalie, feciorul lui Snegur, Mircea Druc a reușit să negocieze cu șeful de kolhoz: „Primiți funcția de președinte dacă susțineți limba română și revenirea la grafia latină”.

Să nu uităm: Uniunea Sovietică încă exista. Și Mircea Snegur a acceptat cu dragă inimă funcția de prezident. Îi plăcea o vorbă din bătrâni: „Ghițălu blând suji la douî vași”. Și așa a fost toată politica lui.

„Despre morți numai de bine!...”, spune Mircea Druc, cel care a fost îndepărtat la porunca lui Snegur din funcția de premier. Nu, despre morți numai adevărul! Snegur era un oportunist, dar nu a fost la fel de rău și de anti-român ca Voronin.

A acceptat toate condițiile impuse de Igor Smirnov pentru Transnistria, sub privirile tutelare ale lui Boris Elțin. Nu a fost la fel de secătură ca Lucinschi și nici atât de stupid ca Sangheli.

Când se întâlnea cu Elțin, pleca greabănul adânc, când se vedea cu Ion Iliescu, îi susura gales: „Sî ni țînim di neamuri!...”

Nu a recunoscut niciodată că i-a propus lui Ion Iliescu unirea Basarabiei cu România, dar să primească în schimb funcția de vicepreședinte, deși au existat martori.

A murit pe 13 septembrie, la 83 de ani. „Am aflat cu profundă tristețe că în această noapte a decedat Mircea Snegur, primul Președinte al Republicii Moldova. Domnul Snegur a trăit în vremuri istorice și a avut un rol esențial în promovarea independenței, libertății și suveranității Republicii Moldova. Mircea Snegur va rămâne în memoria noastră ca Omul care a stat la leagănul Independenței Republicii Moldova”, a scris Maia Sandu pe Facebook. Ea a decretat „zi de doliu național” pe 16 septembrie. Mai lipsea un monument.

Regimul Snegur-Muravschi a încercat să îngroape toate reformele lansate de guvernul Druc într-un singur an. Am realizat un interviu cu Snegur în 1991. Colegul Mihail Sandu mi-a făcut semn: prezidentul avea tricolorul tricotat pe ciorapi. Snegur tocmai renunțase la tricolorul românesc simplu și a introdus actualul steag.

„De specialitate este agronom-savant”, se scrie în panegiricul fostului președinte. Când să mai ajungi „agronom savant” cu atâte funcții în Partidul Comunist Sovietic? În perioada 1981-1985 este prim-secretar al Comitetului Raional Edineț al Partidului Comunist din RSS Moldovenească (PCM). Din anul 1985 și până în anul 1989 deține funcția de secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist din RSS Moldovenească (PCM).

La 26 martie 1989 este ales deputat în Sovietul Suprem al URSS, a fost deputat în Sovietul Suprem al RSSM de legislaturile a XI-a și a XII-a, deputat în Parlamentul Republicii Moldova din legislatura a XIV-a.

La 29 iulie 1989, Mircea Snegur este ales președinte al Prezidiului Sovietului Suprem al Republicii Socialiste Sovietice Moldovenești (RSSM), iar apoi la 27 aprilie 1990 ca președinte al Sovietului Suprem al RSSM.

În august 1989 a susținut proiectul de lege care conferea limbii române dreptul de limbă oficială și revenirea la drapelul tricolor.

La 3 septembrie 1990, Mircea Snegur este numit președinte al RSS Moldova de către Sovietul Suprem. De la 3 septembrie 1990 a deținut funcția de președinte al Republicii Moldova, până la 1 decembrie 1996.

Mircea Snegur este prima bornă în istoria Respublicii Molotov, un recul în lupta de eliberare națională a românilor de peste Prut…

Natalia Gherman, fiica lui Snegur, este însă un bun diplomat. Poate iese de-acolo ceva...