Totul este trist, miroase a pucioasă,
Totul e pustiu, nu-i nimeni acasă.
Măsuri de restricții pe nepusă masă,
Ordinul e clar, nu ieșiți din casă.

Greșit-am noi oare, să stăm prin spitale,
La morgă așteaptă rude îndoliate.
Strigoii asaltă țintirimul în noapte
Scepticii visează cu ochii deschiși la libertate.

Omul stă pe gânduri, nu mai e credință,
S-a pierdut cu firea, nu mai e ființă.
Timpul stă pe loc, pierdut în instanță,
Virusul e-n toate, nu mai e speranță.

E haos în lume, bântuie moartea,
Cerul s-a închis, e negru ca noaptea, 
Străzile-s pustii, sufletele-s goale,
Ni s-a luat lumina, a murit iubirea.

Ștefan Popa