Scriitorul Constantin Grigore (Dinu) Săraru, care împlinise 92 de ani în ianuarie, a murit astăzi, 2 martie 2024, la Spitalul Municipal din București, unde se afla internat de câteva zile.

Născut în comuna Slătioara, județul Vâlcea, pe 30 ianuarie 1932, a debutat în presă la numai 18 ani, ca reporter la Radiodifuziunea Română și a condus numeroase ziare și reviste.

De ziua sa, Acad. Ilie Bădescu a publicat la ActiveNews „Profeția lui Dinu Săraru”

Omul de cultură Dinu Săraru a intrat în presă acum 74 de ani, la 13 noiembrie 1950, la Radio. S-a impus cronicar teatral trei decenii la Radio și în presa scrisă, intervențiile sale fiind antologate editorial în două cărți „Teatru românesc și interpreți contemporani” și „Al 3-lea gong”. 

A debutat în proză în „Gazeta literară” cu o povestire în 1963, apoi editorial în 1974 cu romanul „Niște țărani”, inaugurand „Trilogia țăranească” („Niște țărani”, „Iarba vântului”, „Crimă pentru pământ”).

În 1976 publică romanul „Clipa” transpus pe ecran sub același titlu.

Romanul prefațează Trilogia „Dragostea și Revoluția” („Toamna roșie”, „Cei care plătesc cu viața”, Speranța”).

În 2002 publică romanul „Ciocoii noi cu bodyguard” după care s-a făcut filmul „Ticăloșii”, apoi în 2011 romanul „Ultimul bal la Șarpele roșu”.   

După romanele lui au fost făcute patru filme și patru piese de teatru.

Spectacolul după „Niște țărani” - scenariul și regia Cătălina Buzoianu - s-a jucat nouă ani cu casa închisă la Teatrul Mic și în teatrele naționale din Timișoara, Cluj și Iași.  

A creat „Teatrul Național de televiziune”, a condus Teatrul Mic 13 ani și a creat Teatrul Foarte Mic, amândouă considerate „o oază de curaj și libertate” în anii dictaturii.  

A fost director general al Teatrului Național I.L.Caragiale între 2000-2004 și a creat Muzeul Teatrului Național.   

A lucrat la revista „Luceafărul” secretar general de redacție, la „Scînteia Tineretului”, la Radio - Televiziune directorul Direcției Culturale.   

A creat revistele „Noi” și „Clipa” - ediția I, 1992, a fost directorul general al cotidianului „Universul românesc”, a creat revista „Renașterea civilizației rurale românești”, a creat Fundația Națională pentru Civilizație Rurală „Niște țărani”, primul Festival Internațional Eco-Etno-Folk Film, Universitatea Țăranească„ D.Gusti” și primele echipe de cercetare sociologică de după război.   

A fost distins cu numeroase premii literare și artistice și premiul Academiei Române. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1961 și al Academiei Oamenilor de Stiință din România și director fondator al „Magazinului actualității culturale românești CLIPA”, revistă încununată cu „Distincția Culturală” de către Academia Română. Una din cărțile sale de memorii a fost „Jurnalul unui personaj controversat”.

Dumnezeu să-l ierte!

Zilele trecute începea în Adevărul un „Fals jurnal de ieri și de azi. Cronica Sărarilor”, din care chiar ieri, 1 martie 2024, a fost publicată a doua parte. În cadrul acestora publica și o fotografie cu tatăl său, Constantin Săraru (copilul din imagine), fiul eroului de la Smârdan, tot Constantin: