Antonio Pavel Muñoz Valle s-a convertit la Ortodoxie în urmă cu aproape patru ani pentru că a descoperit la noi o credință mai „profundă” și mai „bucuroasă” decât cea în care a fost crescut. Povestea lui este prezentată de site-ul Basilica.

Procesul lui de convertire a fost unul „lent” și se datorează atașamentului față de slujbele ortodoxe, față de Mănăstirile Bistrița și Antim, dar mai ales față de Sfântul Grigorie Decapolitul care l-a ajutat foarte mult în momente cruciale.

„Trecerea mea nu a fost spontană, ci lentă”, ne-a explicat Antonio în cadrul unei vizite în redacția Basilica.ro.

„Mi-am închiriat un apartament aproape de Mănăstirea Antim și am început să mă duc la rugăciune acolo. Eu am crezut în Dumnezeu dintotdeauna, dar acum e altceva, am cunoscut o altă credință, credința ortodoxă care e o credință bucuroasă. Acesta este un motiv important pentru care am ales Ortodoxia”, a subliniat oaspetele nostru.

Se întâmpla în 2007. De atunci a rămas în România, unde are o mică firmă. Merge lunar în Spania să-și vadă rudele, dar locuiește în București.

„Și mă duceam mereu la Mănăstirea Antim, unde mă rugam liniștit în colțul meu. Între timp au început să mă cunoască și părinții de acolo cu care m-am împrietenit, iar unul dintre ei mi-a spus odată: «Antonio de ce nu vii o zi la slujba de duminică?». «Ce?! E o slujbă de trei ore. Îmi strică duminica. Mă rupe. Nu, nu vin»”, i-a spus Antonio pe loc, dar ulterior a mers și nu i-a părut deloc rău.

„M-am trezit într-o zi de dimineață m-am dus la slujbă și am rămas până la final, aproape 4 ore și atunci am descoperit ceva. Am descoperit că nu putem merge la biserică și în trei sferturi de oră să ajungem la o stare spirituală în care să vorbim cu Tatăl nostru și cu Iisus Hristos”.

„E prea repede”, a spus Antonio comparând Liturghia Romano-Catolică cu cea Ortodoxă.

„Când ajungi în biserică, trece aproape un sfert de oră până te acomodezi, te uiți cine e lângă tine, asculți un pic și vezi că a trecut o oră, iar tu nu te-ai rugat deloc și nu mai ești cu Dumnezeu”.

„Asta a fost prima intrare a mea în Ortodoxie”, își amintește Antonio cu emoție strecurând din greșeală câte un cuvânt în spaniolă.

Citiți textul integral AICI.